Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal este invitat să prezinte declaraţia politică şi se pregăteşte domnul Liviu-Bogdan Ciucă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi vizează o problemă legată de problematica gazelor, anume de Traseul Nabucco, deşi a fost cât pe ce să rămânem fără el şi el fără noi.

Adunaţi la Bruxelles, aşa cum o fac în fiecare primăvară şefii de stat şi de guvern din Uniunea Europeană au aşezat pe masă dosare grele. Energetica a fost şi rămâne printre ele, cu atât mai mult în contextul crizei mondiale, care te ţine în realitate: şi dacă ştii ce trebuie făcut, este obligatoriu să te întrebi mai întâi dacă ai şi cu ce. Cu ce bani?

Echipa noastră deplasată recent la Uniunea Europeană a cuprins nume grele: şeful statului, al Guvernului, al diplomaţiei, al finanţelor. toată floarea cea vestită!

S-au întâmplat mai multe la Bruxelles. Au avut loc şi reuniuni de partid ale grupurilor parlamentare ce compun forul legislativ comunitar. Evident, premierul a mers la grupul majoritar popular, căruia partidul aflat la guvernare îi este arondat. Pentru reuniunea socialiştilor, a mers acolo şi liderul PSD. O concentrare a elitelor noastre la aceeaşi oră şi în acelaşi loc.

Ca niciodată, i-am auzit vorbind cu satisfacţie de câte s-au întâmplat acolo şi de cum ne-a mers nouă, prin reprezentanţii noştri. Am reţinut că UE a decis să ofere Fondului Monetar Internaţional o sumă importantă - 70 miliarde de euro - pentru ca instituţia mondială să poată răspunde solicitărilor de împrumut în aceste vremuri de criză, când nu numai noi avem nevoie de bani.

Aş întârzia însă în legătură cu proiectul Nabucco. Cât pe ce, ziceam, era să rămânem în off-side. Sunt ceva ani de când Comunitatea Europeană se frământă să găsească drumul către independenţa energetică. Dependenţa de o singură sursă de alimentare, oricât de îndestulătoare este la un moment dat, se poate dovedi falimentară în primul moment de criză provocată din te miri ce. Cazul Rusia-Ucraina este edificator.

Sunt două căi în stare să conducă la soluţii. În primul rând, să recurgi la ceea ce poţi administra singur şi nu mai depinzi şi de alţii. Este vorba de recursul la resurse regenerabile, pe cât posibil ecologice. Energia atomică rămâne o barcă de salvare pentru cine o are. Capătă o însemnătate neobişnuită energia eoliană. Capătă paşaport tot mai căutat energia solară, atât timp neglijată ca potenţial energetic.

Dar cât există, gazul natural are căutare. Cu o condiţie: să-l şi ai. Întâmplarea face ca atât gazul natural, cât şi ţiţeiul să fie situate în teritorii cu anumite specificităţi. Sunt la mare distanţă şi comportă complicaţii de preluare, transport şi siguranţă. Dacă toţi am locui prin Asia Centrală ar mai merge, dar Europa, cu noi cu tot, se află aici, iar între noi se află un dealer mofturos: Rusia. Ar mai putea apărea, când nu te aştepţi, un altul: Ucraina.

O aşteptare cu acoperire o reprezintă traseele alternative pentru aducerea gazelor naturale spre noi. Există mai multe variante, dar pentru noi rămâne ceea ce ne priveşte: proiectul Nabucco. Acest Făt-Frumos aşteptat cu sufletul la gură să tranziteze şi teritoriul românesc ar urma să măsoare peste 3.000 km, va costa circa 8 miliarde de euro şi se va construi între 2010 - 2013. Cunoaştem şi forma aşezată în capul mesei: OMV, nume prezent deja pe toate drumurile noastre. Mai era de trecut un examen: Uniunea Europeană să-l treacă pe lista de priorităţi. Ceea ce s-a întâmplat de curând la Bruxelles. Dar n-a lipsit mult ca el să fie dizolvat într-o rubrică neclară şi uşor de ignorat, cu vremea poate chiar ameninţat cu dispariţia.

Este meritul ministrului român de externe de a-şi fi avertizat colegii, şefii diplomaţiilor din statele comunitare că România va bloca consensul asupra documentului pregătit pentru aprobare de către şefii de stat şi de guvern dacă proiectul Nabucco nu revine, cu identitate deja precizată, în documentul de la Bruxelles. Demersul salutar a avut succes.

Aşa că Nabucco îşi pregăteşte momentul când, venind din Turcia, traversând Bulgaria, va intra pe pământ românesc la Bechet, va urca spre Petroşani, va coti spre Arad, de unde îşi continuă mersul spre Budapesta şi Viena.

Ceea ce nu înseamnă că greul s-a terminat. Privesc din imediata apropiere sau de la distanţă. Există celebrul "South Stream" pus la cale de administraţia Federaţiei Ruse, cu concursul altor state. Este momentul cel mai tăios pentru Nabucco. Din 2007, se lucrează la proiectul "Blue Stream", care să aducă gaz (tot rusesc) pe sub Marea Neagră spre Turcia şi de aici în Bulgaria, Serbia, Croaţia, Ungaria. Kievul a lansat şi el o rachetă albă - chiar aşa se numeşte proiectul, "White Stream" - cu gândul de a aduce în Ucraina gazul georgian şi de aici cui doreşte. Despre "North Stream" care, oricum, nu ne priveşte, ştim că a fost pus la cale în mare secret de cei doi parteneri, Rusia şi Germania.

Cum se vede, România apare pe un singur traseu din cele enumerate: Nabucco. Motiv de satisfacţie şi de speranţă în zile mai bune.

Mulţumesc mult.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi, vă reamintesc că durata unei intervenţii nu poate depăşi 3 minute. Vă rog să vă încadraţi în acest timp. Sunt foarte mulţi deputaţi înscrişi pentru a-şi susţine declaraţiile politice şi aş dori cât mai mulţi dintre aceştia să aibă posibilitatea să şi le citească.