Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacşu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Dacă mai e cineva care n-a susţinut-o şi doreşte să-şi susţină declaraţia politică?

Aveţi cuvântul, domnule coleg.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi!

Mă bucur să sunteţi prezenţi în număr atât de mare la această sesiune de prezentare a declaraţiilor politice. Se pare că ea prezintă extrem de mult interes.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Dreptul constituţional la alocaţie şi la pensie decentă".

Auzind noile propuneri ale ministrului muncii din actualul Guvern, nu ne putem abţine să nu îl întrebăm pe domnul prim-ministru Emil Boc ce înţelege domnia sa când aude sintagma "dreptul constituţional la alocaţie" "

A devenit cumva Constituţia ţării o piesă istorică de muzeu, un text atât de desuet încât trebuie neapărat ignorat de un Guvern care se joacă de-a modernizarea statului? Au ajuns cumva Emil Boc şi Traian Băsescu la concluzia că reformarea statului nu poate fi îndeplinită decât prin calea lui Mao, care era de părere că "pentru a construi, trebuie să demolezi" şi, în consecinţă, şi-au propus să demoleze statul şi naţiunea pentru a construi altele noi, după chipul şi asemănarea lor?

Înţelegând, poate, că, la PD-L, atitudinea faţă de Constituţia ţării se execută, nu se discută, am vrea atunci să-1 întrebăm pe premierul Emil Boc - ce părere are despre Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de România în 1990, care consfinţeşte obligaţia statelor de a proteja copiii de orice discriminare, inclusiv de cea bazată pe statutul părinţilor?

Modul de guvernare al cabinetului Emil Boc nu este numai derutant, prin modul haotic în care înţelege să guverneze statul, printr-un amestec de măsuri de dreapta şi de stânga, prin zăpăceala publică pe care o creează, propunând astăzi una şi făcând mâine alta, ci este de-a dreptul periculos, deoarece creează panică în populaţia care nu ştie ce să mai aştepte de la ziua de mâine. Asta este reacţia generată de ministrul finanţelor Sebastian Vlădescu, atunci când a mărturisit că vrea să impoziteze pensiile, căci, nu-i aşa, orice stat modern impozitează pensiile! (Bietul ministru a aflat abia ulterior că, în România, pensiile mai mari de 1000 lei se impozitează, conform Codului fiscal).

După ce a câştigat procente serioase la ultimele alegeri, minţind alegătorii vârstnici de la ţară că va veni PSD la putere ca să le ia pensiile, iată că a venit momentul în care PD-L, ca o zeiţă indiană a falimentului, înşfacă cu cele şapte mâini drepte pe care le are, dintre care una este a Ministerului Finanţelor şi alta a Ministerului Muncii, până şi alocaţiile de la gura copiilor de ţâţă, până şi pensiile din portofelul pensionarilor.

Cum altfel am putea să interpretăm afirmaţiile aiuritoare ale unor miniştri din guvernul actual, privind probleme grave şi acute pentru cetăţeni, afirmaţii al căror conţinut diferă de la oră la oră, ori după cum le atrage, prin telefon, atenţia premierul în exerciţiu ?

Ce dovadă de responsabilitate - nu zic de ministru! nici măcar de bărbat serios - ne oferă membrii cabinetul Boc, care pare afectat iremediabil de bâlbâieli, tatonări şi retractări, astfel încât nici măcar membrii activi, ori senatorii sau deputaţii Partidului Democrat Liberal nu mai înţeleg ce vrea să ne comunice de fapt Guvernul? Cu ce fel de obraz mai iese Emil Boc în lume după astfel de gafe impardonabile de comunicare? Răspunsul îl aflaţi dumneavoastră!

Ori ministrul finanţelor nu ştie ce vorbeşte, iar atunci trebuie să îşi dea demisia, ori dumnealui face altă politică decât cea a Guvernului, şi atunci trebuie demis.

Ori ministrul muncii nu gândeşte când vorbeşte, iar atunci trebuie să-şi dea demisia, ori domnul Şeitan nu cunoaşte politica Guvernului actual, iar atunci este de datoria premierului să îl demită de urgenţă.

În afara acestora două, altă soluţie nu poate fi care să îl scape pe primul-ministru de ruşinea de a ţine în funcţie nişte miniştri nătângi.

Altă cale nu există, domnule prim-ministru Emil Boc !

Tertium non datur, domnule profesor de drept Emil Boc!

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc.