Dezbateri parlamentare

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Aveţi cuvântul, domnule Mocanu.

Vă rog frumos să vorbiţi cât vreţi dumneavoastră, pentru că astăzi avem onoarea şi bucuria ca domnul profesor Stanciu să lipsească.

Urmează din Grupul minorităţilor, domnul Buciuta, după care, tot din zona Neamţului, celebrul Ioan Munteanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Un salariu de 200 de lei".

Muncitorii de la Fortus, fostul Combinat de Utilaj Greu din Iaşi, au intrat zilele trecute în grevă. Motivul? Salariaţii au primit câte un salariu de 200 de lei. Da, aţi auzit bine: 200 de lei! Un 2 urmat de două zerouri!

Cu 20 de ani în urmă, CUG Iaşi era una dintre cele mai mari întreprinderi ale Moldovei. În deceniul nouă al secolului trecut, societatea ieşeană, care se întindea pe o suprafaţă de câteva zeci de hectare, număra 15.000 de salariaţi şi producea circa un milion de tone de oţel. Produsele sale erau exportate pe toate meridianele.

Astăzi, CUG Iaşi, rebotezat Fortus, a ajuns un teritoriu al intereselor oculte. Rechinii imobiliari îl vor demolat, pentru a pune mâna pe suprafeţele uriaşe de teren de sub halele de producţie. Cei cu scaun la cap au dorit transformarea unei părţi a societăţii în parc industrial. Iar muncitorii, acum doar câteva sute, au cerut doar să muncească şi să fie remuneraţi decent.

Şi au primit ca salariu 200 de lei!

Conducerea unităţii a dat vina pe unii clienţi din străinătate, care au întârziat să plătească ce au cumpărat. Unii directori ai combinatului au şi dat o fugă până în Olanda, ca să rezolve situaţia. Ei bine, n-au rezolvat-o! Dar bani pentru salariile uriaşe ale celor din vârful întreprinderii s-au găsit de fiecare dată. Dar nu şi pentru materia primă necesară sau pentru utilităţi.

Muncitorii se tem că asistă la ultima etapă a unui plan elaborat ce a urmărit de la început distrugerea societăţii. Neaprobarea planului de valorificare a activelor unităţii şi declaraţiile publice ale administratorilor judiciari, potrivit cărora unitatea nu o mai duce mult, au instaurat o stare de panică atât printre salariaţi, cât şi printre clienţii societăţii.

.... Locuri de muncă, muncitori, salarii decente!

Nu vă mai spun nimic aceste cuvinte, domnilor guvernanţi?

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Mulţumesc mult, domnule deputat.