Dezbateri parlamentare

Doamna Ana Birchall:

În această declaraţie aş dori să vă supun atenţiei un moment reprezentativ pentru istoria noastră politică. Anul acesta, pe 31 martie, s-au împlinit 120 de ani de social-democraţie în România.

Ideologia social-democrată pune accentul pe reforma sistemului capitalist, în aşa fel încât să devină mai echitabil şi mai apropiat de nevoile cetăţenilor. Valorile social-democrate moderne au la bază o economie de piaţă socială, cu prevederi legale pentru protejarea muncitorilor, un sistem extensiv şi complex de protecţie socială, pentru a contracara efectele sărăciei şi pentru a-i proteja pe cei care nu pot să lucreze într-un sistem de piaţă liberă, sisteme publice de învăţământ şi sănătate, finanţate de către stat, condiţii minime garantate prin lege pentru muncitori.

Schimbările care au avut loc, de la apariţia social-democraţiei şi până în prezent, în societatea mondială au făcut ca teoriile promovate să cuprindă şi problemele cu care se confruntă lumea la ora actuală. Astfel, social-democraţia promovează idei precum multiculturalismul, drepturile minorităţilor şi o politică relativ deschisă faţă de migraţie, susţinerea drepturilor sociale ca extensie complementară şi modernizatoare a drepturilor omului. De asemenea, printre problemele pe care social-democraţia încearcă să le rezolve se numără şi protecţia mediului şi suveranitatea principiului sustenabilităţii şi a dezvoltării durabile.

Doctrina social-democrată s-a răspândit de-a lungul timpului în întreaga lume, reprezentând în multe state una din forţele politice cele mai puternice. La nivel european, socialiştii şi social-democraţii joacă un rol important în conturarea deciziilor şi în dezvoltarea Uniunii Europene.

Socialismul progresiv este un curent apărut în cadrul ideologiei social-democrate, care s-a dezvoltat ca urmare a schimbărilor sociale produse în ultimele decenii. Progresismul este o filosofie politică a cărei principală idee porneşte de la cum se poate îmbunătăţi standardul de viaţă al muncitorului de rând, copiilor şi femeilor. Progresismul este, până la urmă, unul din principalele motoare de emancipare a societăţii în secolele XX şi XXI. El a influenţat tot mai mult abordările Partidului Democrat din SUA, fiind la acest moment cel mai important curent în cadrul partidului, iar în ultimele decade a început să îşi pună tot mai mult amprenta şi asupra social-democraţiei europene.

În România ideile social-democrate au apărut încă din perioada Principatelor Române. Cei care au făcut posibilă apariţia acestei ideologii în spaţiul românesc au fost tinerii plecaţi la studii în Occident. Valorile şi principiile de centru-stânga au fost răspândite pe întreg teritoriul locuit de români, prin intermediul presei şi a literaturii din acea vreme.

În anul 1893, într-o Românie aflată în plin proces de modernizare şi de dezvoltare, un grup de intelectuali care au îmbrăţişat valorile de stânga au pus bazele primului partid social-democrat. Astfel, România se încadra curentului european al ideologiilor politice existente la acea vreme. În data de 31 martie 1893, Ioan Nădejde, Vasile G. Morţun, Constantin Dobrogeanu Gherea, Ilie Moscovici şi alţi reprezentanţi ai social-democraţiei au fondat Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România.

Prin înfiinţarea partidului s-a asigurat reprezentarea cetăţenilor din mai multe clase sociale pe scena politică, existând în acest mod posibilitatea ca românii cu drept de vot să aleagă între mai multe viziuni politice.

PSDMR a vizat de la început reformarea statului şi modernizarea lui. Viziunea partidului asupra societăţii urmărea ca muncitorii şi cei din sistemul agrar să nu fie discriminaţi de politicile statului român, militând pentru o legislaţie a muncii şi o reformă a sistemului agrar. De remarcat că PSDMR a înţeles importanţa educaţiei în dezvoltarea societăţii şi a propus organizarea învăţământului gratuit obligatoriu.

Social-democraţia în România nu a reprezentat doar un partid politic. A însemnat un adevărat curent ideologic şi literar. Asemenea altor state europene şi în spaţiul românesc au apărut ideologi ai doctrinei.

Una dintre cele mai importante figuri care a ajutat la formarea şi dezvoltarea unui partid social-democrat puternic a fost Constantin Dobrogeanu Gherea. Acesta este considerat a fi primul ideolog al partidului. Scrierile lui Dobrogeanu Gherea au fost cele care au inspirat programul politic al noului partid înfiinţat.

Apariţia în primii ani ai secolului XX a Partidului Social Democrat din România a făcut ca interesele statului român să fie promovate într-un mod susţinut în cadrul întâlnirilor internaţionale ale socialiştilor. Încă de la începutul secolului XX au fost întărite legăturile partidului român cu alte partide social-democrate din lume. Reprezentanţi ai social-democraţilor români au participat la Congresele Internaţionalei a II-a de la Basel din 1912 şi Copenhaga din 1913, marcând în acest fel importanţa pe care acest curent o căpătase în România.

Social-democraţii au avut un rol important şi în realizarea visului naţional al românilor, Marea Unire de la 1918. Chiar dacă nu s-au bucurat de notorietatea cuvenită, aceştia au militat pentru ca românii din spaţiul carpato-danubiano-pontic să se unească într-un singur stat. Gheorghe Grigorovici este un exemplu elocvent. Social-democratul bucovinean a militat pentru unitatea naţional-politică a românilor din poziţia de deputat în Parlamentul de la Viena.

Anul 1927 reprezintă pentru social-democraţia din România un moment cheie. Congresul din 7 Mai 1927 a decis ca toate mişcările socialiste de pe teritoriul României să se unească şi să se constituie Partidul Social Democrat. Acest an este cu atât mai important cu cât PSD şi-a descoperit viitorul lider, pe Constantin Titel Petrescu. Personalitatea lui Constantin Titel Petrescu a făcut ca PSD să fie unul dintre partidele mari ale României. Sub conducerea acestuia, PSD a condamnat legionarismul şi a refuzat să accepte comunismul.

Perioada interbelică a însemnat pentru istoria Partidului Social Democrat din România un moment de ascensiune, când ideile promovate de social-democraţie au atras tot mai mulţi simpatizanţi.

Atât în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, cât şi la începuturile comunismului în România, membrii Partidului Social-Democrat s-au opus acestor mişcări, continuând să existe, chiar şi în ilegalitate.

Valorile social-democrate au avut de suferit de pe urma comunismului, la fel de mult ca şi alte valori promovate de partidele vremii. După desfiinţarea partidelor de către guvernele comuniste, social-democraţii români au continuat să ţină vie flacăra social-democraţiei în ilegalitate, prin înfiinţarea de către Constantin Titel Petrescu a Partidului Social Democrat Independent.

Revoluţia din decembrie 1989 a însemnat o renaştere a valorilor social-democrate în România. Primele partide politice după 1989 au fost în marea lor majoritate partide cu viziune de stânga.

Apariţia Partidului Social Democrat a însemnat relansarea unuia dintre partidele istorice ale României după mai bine de o jumătate de secol. Partidul Social Democrat şi-a asumat rolul de continuator al tradiţiei social-democrate în România, şi de apărător al acestor valori.

PSD a fost în centrul marilor paşi făcuţi de România pe calea modernizării - eforturile de aderare la NATO, eforturile de aderare la Uniunea Europeană.

PSD este principala forţă politică din România, ale cărei politici au fost şi sunt influenţate de progresism. În România, PSD a fost un susţinător al drepturilor femeilor. În acest sens, PSD a fost primul partid care şi-a fixat, pentru alegerile din 2004, cote obligatorii pentru femei pe listele electorale. Trebuie menţionat că în decursul ultimilor ani PSD s-a luptat pentru o cât mai mare echitate a femeilor faţă de bărbaţi, atât în plan intern, cât şi european, prin susţinerea de politici care să îmbine cariera profesională cu viaţa de familie.

Pentru noi, actualii reprezentanţi ai social-democraţiei româneşti, principala provocare în anii care vin este de a continua proiectul de modernizare a ţării, de a promova politici care să ajute la întărirea clasei de mijloc, dar şi măsuri în domenii precum sănătatea sau educaţie, care să ducă la acordarea de şanse egale inclusiv celor mai nevoiaşi.