Dezbateri parlamentare

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

O invit la microfon pe doamna deputat Cristina Nichita.

Se pregăteşte domnul deputat Toader Dima.

Doamna Cristina Nichita:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Discriminarea, până când, până unde?"

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi colegi,

Întâi de toate trebuie să vă mărturisesc că sunt cuprinsă de sentimente contrarii. Pe de o parte, simt o imensă zădărnicie legată de faptul că avem legi multe, adaptate în marea lor majoritate cerinţelor unui secol XXI civilizat, dar care nu pot fi aplicate fiindcă ne interzice Zeul Ban, fiindcă suntem adesea mai atenţi la echilibrul cifrelor care modelează macroeconomia decât la destinele individuale, fără de care prezenţa noastră aici nu ar avea niciun sens.

Pe de altă parte, simt că rolul nostru este să veghem ca toate legile proaste să fie perfectate, cele bune să fie aplicate, şi că exact în asemenea situaţii trebuie să acţionăm, pentru ca apoi să ne putem uita în ochii celor care ne-au trimis în Parlament.

Aşa cum probabil unii dintre dumneavoastră vă aşteptaţi, cunoscându-mi preocupările şi crezurile pe care nu voi ezita niciodată să le rostesc de la această tribună, voi aborda din nou chestiunea discriminării la care sunt supuşi copiii cu dizabilităţi, în pofida legislaţiei aflate în vigoare.

Prin Ordinul nr.5574 din 7 octombrie 2011, se adopta Metodologia privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale (CES) integraţi în învăţământul de masă. Pe lângă faptul că acest ordin defineşte noţiuni ca deficienţa, educaţia specială, cerinţele educaţionale speciale, şcoala incluzivă şi multe alte asemenea, documentul mai specifică şi următoarele:

• la articolul 5: "Integrarea şcolară a persoanelor cu CES se realizează în unităţi de învăţământ de masă";
• la articolul 6: "Pentru integrarea eficientă a persoanelor cu CES este necesară crearea unor servicii de sprijin specializate în asistenţa psiho-pedagogică de care să beneficieze copiii/elevii/tinerii integraţi, precum şi a unor servicii de consultanţă pentru cadrele didactice din şcoala incluzivă, ceilalţi elevi, familie şi comunitate";
• la articolul 7: "Serviciile specializate necesare pentru realizarea integrării copiilor cu CES sunt asigurate de profesorii itineranţi şi de sprijin, în colaborare cu toţi factorii implicaţi".

Bune prevederi! Păcat că situaţia din teren le contrazice în mod trist.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În puţinele zile care au trecut de la debutul anului şcolar, mi-au fost aduse la cunoştinţă cel puţin trei cazuri în care copii cu cerinţe educaţionale speciale nu au putut urma cursuri normale ale grădiniţei sau şcolii, familiilor lor cerându-li-se însoţitori pentru ei. Acest lucru constituie un act de discriminare gravă, în condiţiile în care cadrul legislativ şi organizatoric este extrem de clar. Responsabilii din educaţie trebuie atenţionaţi că prezenţa profesorilor itineranţi şi de sprijin nu este o chestiune opţională, o povară administrativă şi bugetară, ci o obligaţie care derivă din însuşi textul constituţional, citit în spiritul lui.

Fac un apel călduros la cei care au în competenţă rezolvarea unor asemenea situaţii, să se apropie de copiii cu cerinţe educaţionale speciale cu cea mai mare atenţie şi dragoste, fiindcă şi ei sunt ai noştri, fiindcă au drepturi, fiindcă statul român are obligaţii faţă de ei, dar mai ales fiindcă, aşa cum am mai spus de la această înaltă tribună, tratamentul pe care îl oferim copiilor cu dizabilităţi este măsura gradului în care suntem sau nu europeni.

Cristina Nichita, deputat PSD Iaşi, Colegiul uninominal nr.9.

Vă mulţumesc.