Dezbateri parlamentare

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

Domnul Andrei Daniel Gheorghe, PNL.

Urmează Maricela Cobuz, PSD.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi: "70 de ani de la înfiinţarea NATO".

România are şansa istorică de a fi parte astăzi din cel mai mare bloc de securitate colectivă din istoria omenirii, respectiv, Pactul Atlanticului de Nord, Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la 4 aprilie 1949, la Washington, de o serie de ţări din Europa Occidentală, precum Franţa, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Belgia, Portugalia, Italia, alături de ţările din America de Nord, Statele Unite şi Canada.

Iar apartenenţa noastră la NATO este principalul factor care ne asigură atât siguranţa naţională, cât şi ne poate previziona un viitor fără ameninţări militare sau ameninţări directe la adresa securităţii României. Spun acest lucru, deoarece, de multe ori, noi minimalizăm importanţa NATO.

Integrarea României în NATO, acum 15 ani, a fost pasul fundamental care ne-a rupt de trecutul totalitar comunist, a îndepărtat orice potenţială agresiune care ar fi putut exista la un moment dat dinspre Est sau dintr-o altă zonă geografică a Europei şi a spaţiului în care ne aflăm astăzi şi reprezintă umbrela de siguranţă şi securitate colectivă care păstrează România într-un mediu politic şi militar predictibil, stabil şi lipsit de orice tip de ameninţare.

Să nu uităm că, atunci când NATO a fost înfiinţat, principala viziune a fost ca Statele Unite să fie în interior şi să fie prezente în Europa, Germania să fie în incapacitatea de a reveni la un regim totalitar precum cel care fusese recent înlăturat, odată cu prăbuşirea nazismului la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar Rusia Sovietică să fie păstrată în afară. Aşa s-au pus bazele NATO la acel moment.

Din păcate, astăzi, în Europa, sunt tot mai mulţi comentatori, sunt tot mai mulţi lideri politici care contestă rolul şi importanţa NATO. Să nu uităm că NATO a asigurat securitatea Europei într-o măsură mult mai mare decât Uniunea Europeană. Şi vă dau doar două exemple - în 1955, intrarea Republicii Federale Germane în NATO a dus la adevărata reconciliere franco-germană şi la oprirea oricărui risc de repornire a unui conflict în Europa Occidentală şi în Europa, în general; şi, totodată, în 1952, integrarea în NATO, în acelaşi timp, a Turciei şi Greciei, a îndepărtat riscul unui război care părea aproape iminent.

De aceea, este esenţial rolul pe care România îl joacă astăzi în NATO, aici, pe flancul estic. România trebuie să susţină în continuare extinderea către est a NATO. NATO trebuie să devină - deşi astăzi este cea mai importantă Alianţă politico-militară a lumii - să devină principalul vector de pace şi stabilitate la nivel mondial. Şi cred că extinderea NATO către alte zone, către alte regiuni ale Europei şi chiar ale lumii, nu trebuie să se oprească şi trebuie gândit totul în perspectiva a ceea ce înseamnă o lume sigură, o lume stabilă şi o lume care poate fi dominată doar prin pace şi prin dialog, în secolul XXI.

Aşadar, cel mai important moment pentru România, după decembrie 1989, rămâne aderarea la NATO, momentul în care ne-am rupt total de trecutul Pactului de la Varşovia şi de oricare risc de revenire la ceea ce fusese România anterior anului 1989.

Vă mulţumesc.

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

Vă mulţumesc frumos.