Dezbateri parlamentare

Domnul Petru-Bogdan Cojocaru:

"Securitatea cibernetică a României, o problemă de siguranţă naţională"

În ultimii 50 de ani, activităţile teroriste ale grupurilor fundamentaliste s-au diversificat foarte mult, trecând de la terorismul clasic, ajungând la terorismul hibrid şi, evident, sfârşind, în zilele noastre, cu terorismul cibernetic.

A scăzut incidenţa cazurilor de atacuri realizate prin intermediul unor mecanisme artizanale explozive, în contrapartidă cu creşterea atacurilor cibernetice care au ca obiect sustragerea unor informaţii restricţionate, a unor date sensibile care pot constitui secrete de stat, secrete economice şi oricăror date care ar putea fi încadrate la capitolul informaţii clasificate. Acţiunile ostile ale reţelelor de criminalitate informaţională vizează, în special, perturbarea, distrugerea sau controlarea, în mod maliţios, a sistemelor sau insfrastructurilor informaţionale, prin diferite forme de malware-viruşi, troieni, adware şi spyware.

Într-un context politic mondial, în care traficul de armament presupune şi numeroase costuri ridicate şi eşecuri cauzate de strategiile de securitate ale ţărilor care luptă împotriva acestui flagel, războiul tradiţional se mută în sfera atacului cibernetic prin care cei cu interese teroriste urmăresc preluarea controlului unor reţele informatice ale unor instituţii militare, comerciale sau financiare. Consecinţele câmpului de luptă digital pot fi dintre cele mai grave şi pot fi rezumate prin paralizarea sistemului bancar, paralizarea curselor aeriene sau importul nelegal de date personale.

Ca istoric al atacurilor cibernetice, putem menţiona destructurarea, în 2009, a unei reţele criminale care controla peste două milioane de calculatoare. În anul 2007, peste un milion de calculatoare din peste 75 de ţări au fost infectate ca urmare a "atacului pilot" asupra Estoniei, unde s-a reuşit blocarea activităţii sistemului bancar, a activităţii agenţiilor guvernamentale şi chiar a mass-mediei.

Nu în ultimul rând, în 2010 viermele cibernetic STUXNET, considerat de experţi prima super-armă cibernetică, a infectat sistemele de control ale unei centrale nucleare din Iran.

Revenind la ţara noastră, în luna iulie a anului 2019, CERT.RO certifica efectuarea unor atacuri cibernetice asupra unităţilor sanitare din România, prin intermediul unor aplicaţii maliţioase de tip RANSOMWARE.

Dacă ne raportăm la capitolul prejudicii, economia globală suferă anual, ca urmare a acestor atacuri cibernetice, fiind pierderi de peste 400 miliarde de euro, de 5 ori mai mult faţă de anul 2013, ceea ce reprezintă o provocare pentru securitatea Uniunii Europene.

În ultimul Barometru european, au fost prezentate date prin care se demonstra o realitate îngrijorătoare pentru spaţiul UE, şi anume, peste 50% dintre europeni nu sunt informaţi cu privire la ameninţările cibernetice, iar peste 70% din persoanele juridice au doar cunoştinţe minime cu privire la acest tip de ameninţări. În aceeaşi ordine de idei, datele arătau ca 80% dintre întreprinderile europene s-au confruntat cu cel puţin un incident cibernetic în anul 2018, creşterea incidentelor cibernetice în sectorul industrial fiind de 38%.

Cu alte cuvinte, suntem în situaţia unui terorism cibernetic care devine din ce în ce mai aplicat, deoarece această formă de terorism este rodul unor hackeri motivaţi ideologic prin intermediul unei propagande agresive care urmăreşte, iniţial, radicalizarea subiectului, iar apoi, recrutarea teroristului şi finanţarea activităţii teroriste. Suntem în faţa unei realităţi care presupune utilizarea spaţiului cibernetic în scopuri teroriste, acţiune bazată pe o ideologie extremist-teroristă care captează din ce în ce mai mulţi adepţi.

Tocmai din acest motiv, EUROPOL a lansat avertismente serioase în ceea ce priveşte creşterea terorismului cibernetic.

Ultimele date care privesc România pot fi rezumate în existenţa a 2.700 de dosare de criminalitate informatică, în creştere cu 30% faţă de anul 2014, din cauză că, la 21 ianuarie 2015, prin Decizia nr. 17 din aceeaşi dată, Curtea Constituţională a României a declarat Legea securităţii cibernetice ca fiind neconstituţională în ansamblul ei. Într-adevăr, s-a încercat rescrierea cadrului legislativ în timpul guvernării Cioloş, lucru care nu a avut o finalitate, de unde s-a înţeles că, în materia securităţii cibernetice, România are o problemă, o problemă reală, o situaţie de vid legislativ care poate constitui, în viitor, fundamentul pentru incidente grave la adresa siguranţei naţionale.

Este absolut necesară elaborarea unei legislaţii în domeniu, care să fie în acord cu Strategia României de securitate cibernetică, care să fixeze, cu stricteţe, fără a se depăşi graniţele dreptului la viaţa privată a oricărui cetăţean român sau cetăţean de altă naţionalitate care domiciliază sau tranzitează doar România, dreptul autorităţilor de a interveni în situaţiile cu potenţial periculos, atât în registrul acţiunilor proactive, cât şi în registrul acţiunilor reactive.