Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Oltean:

O invit pe distinsa noastră colegă, Aurelia Cristea, din partea Grupului parlamentar al PSD, să-şi prezinte declaraţia, şi se pregăteşte doamna deputat Camelia Bogdănici, din partea Grupului de parlamentari neafiliaţi.

Doamna Aurelia Cristea:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Domnul Ioan Oltean:

Te rog!

Doamna Aurelia Cristea:

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Cazul Iulia Ionescu. Despre responsabilitate şi risipa banului public".

În ultimele zile, întreaga ţară a urmărit un caz extrem de mediatizat, al unei adolescente din Bucureşti care a fugit de acasă, încercând să se călugărească în nordul Moldovei. Am toată compasiunea pentru suferinţa acestei fete, cât şi a familiei ei, îi doresc să ajungă să-şi găsească liniştea interioară şi să-şi continue viaţa care pentru ea abia începe.

Dincolo însă de aspectul uman al acestei situaţii, vreau să semnalez o problemă care afectează întreaga societate. Procesul de căutare al acestei copile dispărute a implicat numeroase instituţii ale statului din mai multe judeţe, costurile din bugetul public fiind foarte mari.

Întrebarea pe care vreau să o pun azi - şi pe care mă mir că nu o ridică nimeni, nici în presă şi nici la nivelul autorităţilor - este: cine plăteşte aceşti bani?

Este oare firesc să suporte contribuabilul toate cheltuielile? Nu ar trebui găsit un responsabil (sau mai mulţi) pentru acest incident, care să contribuie din propriul buzunar la sumele cheltuite de autorităţi?

Şi nu este vorba doar de acest caz particular, ci de multe altele, asemănătoare, care au loc zi de zi.

Urmărind povestea Iuliei Ionescu, putem observa că există un complex de împrejurări, persoane şi instituţii ce poartă cel puţin o parte din responsabilitate pentru situaţia creată.

Sunt o persoană credincioasă, dar nu pot însă să nu remarc, cu regret, atitudinea stareţului de la mănăstirea unde a ajuns Iulia, care i-a minţit pe poliţiştii veniţi să o caute, sub pretextul că apără credincioşii.

Minciuna este sancţionată de Biblie chiar în cele 10 porunci. Iar în acest caz, minciuna ne-a costat bani, pe fiecare dintre noi. De ce ar trebui autorităţile să treacă cu vederea acest incident, protejând un slujbaş al bisericii care nu-şi respectă nici propriile dogme?

Nu intenţionez să găsesc eu vinovaţi, nu este îndatorirea mea, ca parlamentar, să fac acest lucru. Doresc doar să semnalez aceste nereguli, să aduc în atenţia publică detaşarea cu care toată lumea tratează risipa de resurse alocate pentru acest caz şi altele similare.

Oare dacă nu ar fi fost adus în atenţia presei, ar mai fi beneficiat de un astfel de tratament? Peste 10 copii pe zi dispar în România, iar o treime dintre ei nu mai sunt găsiţi. Oare fiecare dintre aceştia beneficiază de o atenţie la fel de mare?

Ne plângem că există evaziune fiscală prea mare în România, că cetăţenii nu respectă instituţiile statului, că nu există conştiinţă civică, că autorităţile au imagine proastă în rândul populaţiei.

Nu ar fi oare timpul să-i respectăm pe românii care îşi plătesc taxele, arătându-le că le cheltuim banii responsabil, că risipa este redusă la minimum, că bugetul statului nu e un sac fără fund din care se pot împrăştia resurse, ci un fond bine organizat, din care se extrag bani cu chibzuinţă?

Nu ne permitem luxul de a risipi bani, există numeroase probleme grave în România din cauza lipsei de finanţare.

Vreau să subliniez foarte clar că nu susţin ca statul să nu intervină în astfel de cazuri. Din contră, statul are obligaţia de a interveni, folosind fondurile publice. Dar are, de asemenea, şi obligaţia de a găsi responsabili şi a-i pune să plătească, indiferent de statutul social al acestora.

Sunt sute de mii de întreprinzători în această ţară care muncesc de dimineaţă până noaptea, străduindu-se să îşi crească mica lor afacere care produce bogăţie pentru ţara noastră, şi dau de lucru zecilor de mii de oameni.

Sunt milioane de salariaţi care lucrează zi de zi cu speranţa unui viitor mai bun, pentru ei şi copiii lor. Marea majoritate a acestor cetăţeni sunt plătitori oneşti de taxe către stat. Ei aşteaptă însă şi ca statul să-i respecte.

Consider că avem o datorie faţă de aceşti oameni şi faţă de noi toţi, atât morală, cât şi materială.

Singurul mod pentru a progresa împreună este să ne respectăm unii pe alţii, să nu ne minţim, să nu ne păcălim, să stabilim cu onestitate cine merită beneficii şi cine are responsabilităţi.

Sper ca acest caz, trist, de altfel, să ne servească drept lecţie şi să ne ajute să vedem mai clar ce avem de schimbat, atât în legislaţie, cât şi în atitudinea noastră. Vă mulţumesc.

Aurelia Cristea, deputat PSD de Cluj.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamnă deputat.