Dezbateri parlamentare

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

"Alinierea legislaţiei naţionale la Carta Europeană a Drepturilor Pacientului"

Drepturile pacientului în România sunt reglementate şi promovate prin intermediul Legii nr.46/2003. Această lege a făcut obiectul mai multor observaţii din partea asociaţiilor pentru pacienţi sau medici, de-a lungul anilor. Cu toate acestea, conţinutul acesteia a rămas neschimbat, chiar şi după aderarea României la Uniunea Europeană şi în ciuda sesizărilor pacienţilor, medicilor şi personalului medical.

Carta Europeană a Drepturilor Pacientului cuprinde 14 drepturi fundamentale, însă o parte dintre acestea nu se regăsesc în toate legislaţiile naţionale ale tuturor statelor - membre ale Uniunii Europene. Mai mult, rezultatele unei cercetări efectuate de organizaţii cetăţeneşti în 14 ţări ale UE, au arătat că nivelul de protecţie a pacienţilor, prin drepturi şi principii fundamentale, este diferit de la o ţară la alta.

În contextul reformei sistemului de sănătate românesc şi luând în considerare plasarea pacientului şi a nevoilor sale în centrul noii legi a sănătăţii, consider că este necesară modificarea şi adoptarea Legii privind drepturile pacientului. Legea nr.46/2003 trebuie să includă toate cele 14 drepturi fundamentele consemnate în Carta Europeană a Drepturilor Omului, şi nu doar o parte dintre ele. Toate cele 14 drepturi fundamentale ale pacienţilor trebuiesc respectate şi promovate în egală măsură, în aşa fel încât discriminarea, dublul-standard, corupţia, tratamentul inegal să dispară complet din realitatea sistemului de sănătate românesc. Totodată, este important ca aceste drepturi să fie însoţite de sancţiuni dure pentru încălcarea acestora, în aşa fel încât pacientul să fie protejat pe deplin.

Aş dori să vă orientez atenţia asupra dreptului pacientului de a fi informat corect. Un număr semnificativ de asociaţii care apăra interesele pacienţilor trag un semnal de alarmă asupra accesului familiilor celor decedaţi la fişele medicale ale acestora. Actuala legislaţie, deşi menită să apere pacientul prin principiul confidenţialităţii fişelor medicale, nu face decât să îngrădească dreptul familiilor la o informare corectă asupra stării medicale şi tratamentului primit de către cei care au decedat. Aparţinătorii pacienţilor decedaţi sunt nevoiţi să deschidă acţiuni în instanţă pentru a intra în posesia actelor medicale, fără a avea siguranţa că acestea sunt corecte sau că nu au fost modificate.

În consecinţă, consider că este necesar ca Parlamentul României să analizeze cu atenţie drepturile pacientului român, în contextul Cartei Europene a Drepturilor Omului şi să facă ajustările necesare pentru ca cele 14 drepturi fundamentele ale pacientului să fie incluse integral în legislaţia naţională.