|
Doamna Neviser Zaharcu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Dragi colegi, Declaraţia mea politică se referă la: "Tristele învăţăminte ale secretarului de stat din Ministerul Educaţiei sau despre selecţia cadrelor în politica românească". Demisia fostului secretar de stat din Ministerul Educaţiei, în urma declaraţiilor aiuritoare cu privire la modul cum ar trebui să se comporte şi să arate elevele din România, este nu numai tardivă, ci şi penibilă. Acest incident rămâne o pată murdară pe reverul învăţământului românesc, iar faptul că tocmai un secretar de stat a proferat enormităţile respective nu rezolvă problemele din învăţământul nostru. Din punctul meu de vedere, elucubraţiile respective comportă două abordări, care, deşi ar părea diferite la prima vedere, conduc la aceeaşi concluzie. În primul rând, faptul că demisionarul şi-a permis cu o nonşalanţă înfiorătoare să arunce cu noroi, la modul general, în toate elevele din România, este strigător la cer. Pentru acesta, fetele nu se duc la şcoală să înveţe, ci "să ştie să meargă frumos, cu pieptul în faţă, cu dosul în spate, să leşine băieţii!". Mai mult, o asemenea afirmaţie publică aruncă în ridicol întreg corpul profesoral românesc, deoarece s-ar putea înţelege lesne că fostul secretar de stat, din calitatea sa de responsabil cu învăţământul preuniversitar, a făcut o recomandare explicită în acest sens tuturor dascălilor. În final, secretarul de stat şi-a dat demisia. Dar nu cu onoare, şi nici prin a-şi cere scuze elevelor şi profesorilor, ci aruncând vina pe o ziaristă "tendenţioasă", care i-ar fi răstălmăcit şi scos din context spusele. Ceea ce denotă faptul că respectivul care, culmea, este şi profesor, nu a înţeles absolut nimic în urma reacţiilor virulente ale societăţii civile. Deci nu e vinovat deloc, dar şi-a dat demisia. Evident, forţat să o facă. În al doilea rând, acest incident în care ex-secretarul de stat din Ministerul Educaţiei ajunge să dea lecţii de mers pe stradă fetelor, să fie cu pieptul şi cu fundul scos, pentru a-i cuceri pe băieţi, demonstrează nivelul jalnic în care a ajuns selecţia cadrelor în politica românească. Cu alte cuvinte, nu prea mai contează cine eşti, ce eşti, ce te recomandă, ce pregătire ai, unde ai muncit, ce rezultate ai avut. În politica noastră, contează, din păcate, şi nu de azi, de ieri, doar "vocea şi talentul meu", cum ar spune umoriştii. În realitate, problema este una extrem de serioasă. Din păcate, oamenii cu probitate morală şi profesională s-au îndepărtat de politică, lăsând locul unor personaje precum cel amintit şi mulţi alţii ca el, indiferent de culoarea politică. Cu toate acestea, este inacceptabil ca în structurile politice executive să nu existe un filtru, o selecţie riguroasă, un examen de determinare a capacităţilor oamenilor care ajung să conducă ministere, să fie secretari de stat, să dispună de destinele şi de bugetul ţării! Aceste probe de analiză a competenţelor ar trebui să fie obligatorii nu numai la politicienii numiţi, dar şi la cei aleşi, teoria este universal valabilă şi extrem de necesară. Din păcate, constatăm astăzi, în anul de graţie 2015, că nu mai suntem în stare să facem nimic pentru a însănătoşi mediul politic. Dezamăgitor, dacă ne gândim că mult hulitul regim comunist avea un întreg mecanism, extrem de eficient, în ceea ce priveşte selecţia pretendenţilor la funcţii politice şi executive. Nu putea intra oricine, oriunde, oricum, aşa cum se întâmplă azi, din nefericire. Cazul fostului secretar de stat din Ministerul Educaţiei este doar un simplu exemplu. Trist, dar adevărat. Vă mulţumesc. Deputat PSD de Tulcea. (Aplauze.)
|