Dezbateri parlamentare

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna deputat, vă rog.

Doamna Valeria-Diana Schelean-Şomfelean:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Obiectul declaraţiei politice se referă la familia din România care are nevoie de susţinere reală, nu de definiţii înguste.

În anul 1993, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a stabilit ca ziua de 15 mai să marcheze Ziua internaţională a familiei.

La nivel internaţional, în tema "Familii, educaţie şi bunăstare" se pune accentul asupra rolului familiilor şi politicilor orientate spre familie, în promovarea educaţiei şi a bunăstării generale ale membrilor lor. Se subliniază rolul familiilor în promovarea educaţiei timpurii şi a posibilităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru copii şi tineri.

În acelaşi timp, prin această temă se doreşte să se sublinieze importanţa tuturor membrilor din familie, indiferent că sunt părinţi, bunici sau fraţi, precum şi importanţa educaţiei părinteşti pentru dezvoltarea şi bunăstarea copiilor.

În România nu există la acest moment un cadru instituţional satisfăcător dedicat conceperii şi implementării unor politici publice pentru susţinerea familiilor. Din cauza acestor deficienţe, cea mai grea situaţie este cea a familiilor tinere şi active din punct de vedere profesional, adesea copleşite de nevoi, precum gestionarea carierelor profesionale, achiziţia unei locuinţe şi alegerea momentului oportun pentru a aduce pe lume unul sau mai mulţi copii.

Situaţia nu este uşoară nici în ceea ce priveşte bătrânii din familii. Familia nu este privită în ansamblu, nu este susţinută în diferitele ei momente şi nu există politici care să valorifice generaţiile familiei, experienţele şi culturile.

Per ansamblu, evaluând politicile sociale ale statului român dedicate familiei, în toate ipostazele sale, se poate constata că există numeroase inconsecvenţe, o lipsă a unor forme de sprijin şi tendinţa condamnabilă de a transfera numai către familii anumite responsabilităţi, de la îngrijirea copiilor sau căutarea unei locuinţe, până la susţinerea persoanelor vârstnice.

Cred că statul român este deficitar şi în legătură cu asigurarea unor şanse egale în viaţă pentru fiecare copil, valorificarea fiecărui talent, asumarea unor politici sociale destinate facilitării accesului la educaţie şi la serviciile sociale pentru toate familiile.

În acest moment, există o dezbatere publică în România care se concentrează, din păcate, doar pe reglementare şi definiţii, dar care pierde din vedere esenţa, ideea de susţinere reală a familiei din partea statului, de resetare a drepturilor tuturor membrilor unei familii.

Am respectat şi respect dreptul constituţional al tuturor românilor de iniţiativă legislativă în ceea ce priveşte modificarea Legii fundamentale. Respect şi dorinţa acestora de a introduce în Constituţie reglementări referitoare la faptul că prin căsătorie se pot uni doar un bărbat şi o femeie.

Însă nu am susţinut această iniţiativă cetăţenească de modificare a Legii fundamentale pentru că, sincer, nu cred că putem pune semnul egalităţii între noţiunea de familie şi cea de căsătorie. Cred că între acestea trebuie să fie o relaţie ca de la întreg la parte.

Cred că un părinte - indiferent că este bărbat sau femeie - şi copilul pe care îl are în îngrijire, reprezintă,...

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Încheiaţi, doamnă!

Doamna Valeria-Diana Schelean-Şomfelean:

...în egală măsură, o familie. Nu poate fi exclus din această categorie, doar pentru că nu există o uniune, în sensul legii, cu celălalt părinte.

Şi acei părinţi - bărbat şi femeie - care convieţuiesc şi au chiar proprii lor copii, dar care nu au ales să meargă în faţa ofiţerului de stare civilă pentru a-şi oficializa uniunea, din punctul meu de vedere, tot o familie reprezintă.

Cred că şi pentru aceşti români, care în actuala realitate socială sunt mulţi, trebuie să existe o protecţie atât la nivel constituţional, cât şi prin legi subsecvente.

Vă mulţumesc.

Valeria Schelean-Şomfelean, deputat al PNL de Caraş-Severin.