Dezbateri parlamentare

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

Domnul Ionuţ Simionca, PMP.

Urmează doamna Elena Hărătău, PSD.

Domnul Ionuţ Simionca:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "Ion din România, înlocuit la muncă de Dorel din Vietnam".

În urmă cu câţiva ani, un macaragiu stângaci din Vietnam a agăţat, din greşeală, o linie de înaltă tensiune, lăsând zece ore fără curent electric o treime din ţară.

Mi-am amintit această ştire zilele trecute, când reprezentanţii Camerei de Comerţ şi Industrii au anunţat, pentru judeţul Bistriţa-Năsăud, un deficit major de forţă de muncă, aproximativ 3.000 de posturi neocupate. Şi nu este vorba numai de personal supercalificat sau cu anumite specializări de nişă, sunt locuri de muncă obişnuite, mai ales în industrie şi construcţii. Mi-am dat seama că Ion din Bistriţa-Năsăud a plecat la muncă în Occident, iar în locul lui urmează să îl angajăm pe Dorel din Vietnam.

Costurile legate de instruirea şi aducerea muncitorilor vietnamezi în România se ridică la mai multe mii de euro, acestea cuprinzând instruirea lor, atât în ţara de origine, dar şi în România, transportul periodic la familie, cazarea, eventual, hrănirea pe timpul contractului de muncă.

Firmele româneşti trebuie să se ocupe de partea birocratică românească, cum ar fi vizele de muncă, traducerea actelor şi calificărilor şi, pe lângă toate celelalte, trebuie să asigure măcar salariul minim pe economie, pe perioada contractuală, de obicei, doi ani, cu posibilitatea de prelungire.

O iniţiativă corectă, aţi putea spune la prima vedere. Aşa am zis şi eu prima oară, însă apoi m-am răzgândit.

Ce-ar fi dacă am folosi noi, toţi, aceşti bani nu pentru Dorel din Vietnam, ci pentru a-l convinge pe Ion al nostru să se întoarcă acasă din străinătate şi să muncească din nou acasă?

Calculul e simplu şi uşor de pus în practică. Pentru plata angajaţilor români, care aleg să revină în ţară, avem deja un salariu minim dat de angajatori, la care se adaugă şi costurile cazării, câteva sute de lei pe lună, tot de la angajatori. Şi Guvernul ar putea să contribuie cu încă o parte, cât un ajutor social sau chiar poate puţin mai mult, că doar dă o subvenţie cetăţenilor noştri care vor munci şi vor plăti impozite şi taxe. Miile de euro folosite pentru calificarea muncitorilor vietnamezi, împreună cu banii lor de transport la ţara de origine şi în România pot fi daţi românilor întorşi acasă, ca primă de relocare.

Şi, uite-aşa, vom avea nu numai locuri de muncă bine plătite pentru ai noştri, putem crea şi finanţa uşor programe de readucere în ţară a bistriţenilor, a românilor care au emigrat şi care doresc să revină acasă, la cei dragi.

Stimaţi colegi, dacă vom pune în practică un asemenea program, vom reîntregi astfel forţa de muncă tânără a României şi vom ajuta la reunirea familiilor despărţite de nevoi şi vremuri.

Copiii vor avea părinţii alături, antreprenorii nu vor trebui să discute cu angajaţii prin translatori, Guvernul va avea încasări suplimentare din venituri şi astfel toată lumea va fi pe câştig.

Vă mulţumesc frumos.

Ionuţ Simionca, deputat de Bistriţa-Năsăud.

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

Mulţumim frumos.