|
Domnul Alexandrin Moiseev: Mulţumesc frumos, doamnă preşedinte de şedinţă. "Patru ani de sânge - Rusia criminală, Ucraina în prima linie a libertăţii" Ieri s-au împlinit patru ani de la declanşarea unui război care nu ar fi trebuit să existe niciodată, patru ani de când Federaţia Rusă, sub conducerea criminală a lui Vladimir Putin, a ales să calce în picioare dreptul internaţional, să bombardeze oraşe, să ucidă civili şi să transforme teroarea în politică de stat. Să nu ne ascundem după cuvinte diplomatice: acesta nu este doar un război, este o campanie sistematică de distrugere, o expresie brutală a unui regim care dispreţuieşte libertatea, viaţa şi demnitatea umană. Rusia nu apără nimic, Rusia invadează, ocupă, torturează şi ucide. În faţa acestei barbarii, Ucraina a răspuns cu o forţă morală care a surprins lumea. Iar în fruntea acestei rezistenţe, Preşedintele Volodimir Zelenski a refuzat să fugă atunci când i s-a spus că totul este pierdut. A ales să rămână. A ales să lupte. A ales să fie liderul unui popor care nu îngenunchează. Soldatul ucrainean nu este doar un militar. Este simbolul viu al luptei pentru libertate. În tranşeele îngheţate, sub ploaia de rachete, în oraşe transformate în ruine, aceşti oameni ţin piept uneia dintre cele mai agresive maşinării de război din lume. Iar adevărul este unul incomod pentru unii: Europa are nevoie de experienţa soldatului ucrainean. Are nevoie de curajul, disciplina şi lecţiile învăţate cu sânge pe frontul acestui război. Pentru că securitatea Europei nu se mai discută teoretic, se apără concret, zi de zi, în Ucraina. Acest război nu este doar despre Ucraina. Este şi despre noi toţi. Este despre ce fel de lume alegem să lăsăm în urmă: una a legii sau una a forţei brute, una a democraţiei sau una a dictaturii. De aceea, sprijinul nostru nu este negociabil. Este o obligaţie. Economic, umanitar, noi românii trebuie să fim acolo. Nu din generozitate, ci din responsabilitate. Pentru că dacă Ucraina cade, următoarea linie de front va fi mai aproape decât vrem să credem. Şi trebuie să spunem răspicat: în România, cei care aleg să susţină Rusia sau să îi minimalizeze crimele nu sunt "neutri". Sunt complici morali. Sunt cei care, prin tăcere sau propagandă, legitimează agresiunea. Istoria îi va consemna exact aşa cum merită: de partea greşită, de partea ruşinii. Astăzi nu este loc de ambiguităţi. Este momentul adevărului. Ori eşti de partea libertăţii, ori eşti de partea crimei. Slavă Ucrainei!
|