|
Doamna Biró Rozália-Ibolya: Mulţumesc mult, doamnă preşedinte de şedinţă. "Familiile monoparentale, în focusul atenţiei" Doamnă preşedinte, Stimaţi colegi, Doamnelor şi domnilor, Ziua de 21 martie, dedicată familiilor monoparentale, este mult mai mult decât un moment simbolic. Este un moment de responsabilitate politică şi instituţională, în care suntem datori să recunoaştem o realitate evidentă. În România, numărul familiilor unde un singur părinte îşi creşte copiii este în continuă creştere, de la 144.000, în 2022, la 160.000, în 2025. În cazul în care ne focusăm şi pe familiile "funcţional" monoparentale, adică familiile unde unul dintre părinţi este plecat la muncă în străinătate, atunci ajungem la aproximativ 210.000 de familii de facto monoparentale. Totodată, România se află sub media Uniunii Europene în ceea ce priveşte rata fertilităţii. Deşi nu suntem în cea mai critică situaţie, aşa cum se întâmplă în state precum Italia sau Spania, tendinţa este una de scădere accentuată, iar numărul de naşteri a ajuns la un istoric minim. Ne confruntăm simultan cu o natalitate scăzută şi cu o emigraţie masivă. În prezent, sprijinul acordat acestor familii, în România, este unul limitat şi fragmentat. Principalele forme de suport sunt condiţionate de venit şi se înscriu în logica asistenţei sociale minime. Ajutoarele financiare sunt, de regulă, cuprinse între câteva sute de lei şi, în cazuri mai favorabile, pot ajunge la aproximativ 1.200 lei lunar. Aceste măsuri, deşi necesare, nu sunt suficiente şi nu răspund nevoilor reale ale familiilor. Prin comparaţie, experienţa altor state membre arată că rezultatele sunt diferite acolo unde politicile sunt coerente şi integrate. Franţa, de exemplu, menţine una dintre cele mai ridicate rate ale natalităţii din Uniunea Europeană, datorită unui sistem stabil de alocaţii, servicii de îngrijire accesibile şi concedii parentale bine susţinute. Germania şi Suedia reuşesc să stabilizeze echilibrul demografic, prin politici sociale solide şi prin integrarea eficientă a serviciilor pentru familie. În Ungaria, funcţionează un sistem pronatalist integrat, care include alocaţii universale, facilităţi fiscale semnificative, programe de sprijin pentru locuinţe şi mecanisme flexibile de muncă pentru părinţi. Sunt convinsă că este necesară o schimbare de viziune. Nu este suficient să intervenim doar acolo unde există sărăcie. Este nevoie de politici universale, familiile monoparentale au nevoie de politici sociale eficiente: alocaţie diferenţiată pentru familii în risc mai mare, after-school generalizat cu masă caldă şi sprijin educaţional, sprijin pentru bunici, indemnizaţie şi servicii sociale, educaţie parentală, consiliere gratuită şi schimbări legislative conform cărora o familie monoparentală sau "funcţional" monoparentală este eligibilă pentru beneficii suplimentare. Vă mulţumesc mult. Deputat Rozália Biró, UDMR, Circumscripţia electorală nr. 5.
|