Dezbateri parlamentare

Domnul Cătălin Drulă:

Dau cuvântul domnului deputat Moiseev.

Se pregăteşte domnul deputat Jianu sau Weber, dacă este în sală.

Domnul Alexandrin Moiseev:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.

"Ieri Fântâna Albă, azi Bucea - aceiaşi autori, aceeaşi barbarie"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi nu vorbim doar despre istorie. Astăzi vorbim despre o rană deschisă. Despre durere, despre memorie şi despre adevăr.

1 aprilie 1941, la Fântâna Albă, mii de români nevinovaţi au fost ucişi cu sânge rece. Oameni simpli, oameni cu suflet curat, care au pornit spre libertate purtând icoane şi steaguri albe. Nu aveau arme. Nu aveau ură. Aveau doar credinţă şi dorul de a trăi liberi.

Au fost întâmpinaţi cu gloanţe. Au fost vânaţi, executaţi, aruncaţi în gropi comune.

Cei care au supravieţuit au fost persecutaţi, deportaţi, condamnaţi la ani de suferinţă. Nu a fost doar un masacru. A fost o încercare de a zdrobi un popor, de a-i frânge identitatea, de a-i ucide speranţa.

Şi cine a făcut asta? Regimul sovietic.

Un regim construit pe teroare, pe minciună şi pe dispreţ faţă de viaţa umană.

Astăzi, la mai bine de opt decenii distanţă, ne-am fi dorit să vorbim despre aceste crime doar ca despre o lecţie a trecutului. Dar realitatea ne obligă să spunem un adevăr incomod şi dureros.

Istoria se repetă.

În Ucraina, la Bucea, civili nevinovaţi au fost executaţi, torturaţi, abandonaţi în stradă. Oameni legaţi la mâini, împuşcaţi în ceafă. Familii distruse. Oraşe transformate în cimitire.

Ieri, Fântâna Albă.

Astăzi, Bucea.

Aceiaşi autori morali. Aceeaşi mentalitate criminală. Acelaşi dispreţ faţă de viaţă.

Nu vorbim doar despre simple coincidenţe istorice. Vorbim despre o continuitate, despre faptul că urmaşii aparatului sovietic nu şi-au schimbat metodele. Şi-au schimbat doar steagul.

Teroarea a rămas aceeaşi.

Această realitate ne obligă să nu fim neutri. Ne obligă să nu relativizăm răul. Ne obligă să spunem clar: crimele de ieri şi crimele de azi au aceeaşi rădăcină.

Memoria victimelor de la Fântâna Albă nu este doar o datorie morală. Este un avertisment. Un avertisment că, atunci când uităm, când minimalizăm, când închidem ochii, răul revine.

România nu poate şi nu trebuie să tacă. Avem datoria de a apăra adevărul istoric, de a onora victimele şi de a fi alături de cei care astăzi suferă sub aceeaşi brutalitate.

Să nu uităm: libertatea nu este garantată. Ea se apără în fiecare zi - pentru cei care au murit la Fântâna Albă, pentru cei care mor astăzi în Ucraina şi pentru ca niciodată, nicăieri, asemenea atrocităţi să nu se mai repete.

Vă mulţumesc.

Domnul Cătălin Drulă:

Mulţumesc.

Dacă mai este cineva din partea Grupului PSD în acest moment? Nu.