Dezbateri parlamentare

Domnul Cătălin Drulă:

Dau cuvântul domnului deputat Alexandrin Moiseev, după care vom trece la Grupul AUR.

Şi se pregăteşte domnul deputat Muşat.

Domnul Alexandrin Moiseev:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

"34 de ani de la agresiunea Rusiei: un război împotriva Moldovei, României şi libertăţii noastre comune"

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Pe 2 martie s-au împlinit 34 de ani de la agresiunea Federaţiei Ruse împotriva tânărului stat Republica Moldova. Un moment de răscruce în istoria noastră recentă, dar şi o rană care nu s-a vindecat nici astăzi.

În 1992, Rusia nu a atacat doar un stat abia ieşit din colapsul sovietic. A atacat un ideal. A atacat libertatea. A atacat identitatea românească dintre Prut şi Nistru. Războiul de pe Nistru nu a fost doar împotriva Republicii Moldova, a fost şi un război împotriva României, împotriva limbii române, împotriva dreptului legitim la reîntregire.

Să o spunem clar şi fără echivoc: acel conflict nu a fost unul "intern" sau "un război civil", aşa cum propaganda rusă încearcă să îl prezinte. A fost o intervenţie militară directă, menită să blocheze desprinderea definitivă de imperiul sovietic şi să ţină Basarabia captivă într-o zonă gri, vulnerabilă şi controlabilă.

Astăzi, după 34 de ani, vedem acelaşi tipar în Ucraina. Aceeaşi agresiune brutală. Aceeaşi negare a identităţii naţionale.

Ucraina nu luptă doar pentru a-şi apăra dreptul la autodeterminare.

Astăzi, după 34 de ani, vedem acelaşi tipar în tot estul Europei: aceeaşi obsesie imperială de a controla destinele altor popoare.

Dacă în 1992 Rusia a testat limitele reacţiei internaţionale în Republica Moldova, în 2022 a trecut la scară largă în Ucraina.

Să nu ne amăgim: ceea ce se întâmplă în Ucraina nu priveşte direct doar Ucraina. Ucraina nu luptă doar pentru ea însăşi. Ucraina luptă pentru ca tragedia din 1992 să nu se repete la scară şi mai mare în tot estul Europei.

Ucraina apără astăzi nu doar Kievul, ci şi Chişinăul. Şi, într-un sens profund, apără şi Bucureştiul.

Datoria noastră este să învăţăm din istorie, nu să o comemorăm pasiv. Datoria noastră este să spunem adevărul, chiar dacă deranjează. Şi adevărul este acesta: Rusia nu s-a schimbat. Rusia a rămas la fel de criminală. Metodele sunt aceleaşi, obiectivele sunt aceleaşi, iar pericolul rămâne real.

De aceea, trebuie să fim fermi în susţinerea Republicii Moldova în parcursul său european, ca parte a reîntregirii naţionale, iar dacă pericolul se apropie şi mai mult de Basarabia, să ne gândim serios la Unirea imediată, pentru a o proteja de un nou război. Parcursul european sau Unirea Basarabiei cu România nu este doar o opţiune politică, ci o obligaţie morală şi istorică.

În memoria celor căzuţi în 1992, în respect pentru cei care rezistă astăzi în Ucraina şi în responsabilitatea faţă de generaţiile viitoare trebuie să spunem un lucru simplu: nu vom accepta niciodată ca istoria să fie scrisă prin forţă.

Vă mulţumesc.