Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Munteanu:

"Protest"

Recentele manifestaţii din Piaţa Universităţii din Bucureşti, dar şi din multe alte oraşe ale României, au readus în prim-plan marile probleme ale oamenilor: sărăcie, şomaj, boli, corupţie, evaziune fiscală... Românii ieşiţi în stradă au strigat, ca la o singură comandă: "Jos Băsescu!", "Jos Guvernul!", "Vrem alegeri anticipate!" Lozincile antiprezidenţiale şi antiguvernamentale au exprimat, într-un mod deosebit de expresiv, marile nemulţumiri ale românilor şi i-au atenţionat pe cei aflaţi la putere asupra dificultăţilor cu care se confruntă.

Fiecare categorie socială şi profesională şi-a avut propriile sloganuri prin care i-a avertizat pe actualii guvernanţi că vremea lor a trecut. Fiecare dintre cei prezenţi în stradă şi-a exprimat, în propria-i manieră, ideea că s-a ajuns la limita suportabilităţii şi că cei aflaţi la guvernare trebuie, neapărat, să lase locul altora.

Deşi statutul lor este unul special, cadrele militare în rezervă s-au alăturat protestatarilor pentru a-şi apăra demnitatea. Nemulţumirile lor ţin, în principal, de anularea unor drepturi legate de gradele şi pensiile militare, de limitarea accesului la asistenţa medicală gratuită, dar şi de noua ordonanţă de urgenţă a Guvernului privind procedura de recalculare a pensiilor militare.

Pentru o mai bună înţelegere a situaţiei în care au ajuns cele mai multe dintre cadrele militare, aflate în disponibilizare sau în retragere, voi folosi câteva dintre argumentele pe care mi le-a oferit - şi m-a rugat să le fac publice - un fost comandant de unitate militară, desfiinţată în anul 2005. Cel care fusese evidenţiat în Buletinul Informativ al Armatei pentru rezultatele deosebite, care îşi îndeplinise cu sfinţenie obligaţiile profesionale, a ajuns, conform propriilor spuse, "o epavă umană", măcinat de umilinţă şi ros de boli (boală cronică de rinichi, stadiu 5D, nefropatie mixtă, diabet zaharat, hipertensiune arterială, anemie secundară, gută semireumatoidă, reumatism poliarticular şi este dializat de trei ori pe săptămână).

Întrebările pe care i le adresează superiorului său sunt legate de drama pe care o trăieşte, asemenea numeroşilor săi camarazi disponibilizaţi: "Ce am înţeles de la viaţă? După 31 de ani, 7 luni şi 4 zile de serviciu ca militar în slujba României - pe care am iubit-o şi o iubesc mai mult decât orice -, m-am ales cu o diminuare a pensiei brute de 834 lei. După aplicarea impozitului, cât îmi mai rămâne din pensia recalculată? Eu cu ce să mai trăiesc, când în fiecare lună trebuie să achit la bănci rate de 1.500 lei şi să-mi cumpăr foarte multe medicamente? (...) Eu nu am vrut să mă pensionez la 51 de ani (voiam să ajung general), dar în altă garnizoană nu mi-au găsit funcţie pentru gradul meu militar. Voi, politicienii, mi-aţi desfiinţat unitatea şi m-aţi obligat să mă pensionez, ca să fim primiţi în NATO! Cum poate trăi decent un colonel al Armatei Române, fost comandant de unitate militară atâţia ani, în condiţiile în care pensia mea este mai mică decât cea a unui maistru militar sau a unui subofiţer?"

Aflat la cea de-a patra petiţie adresată ministrului apărării naţionale şi ignorată de către acesta, ex-comandantul acestei unităţi militare - ce urma să aniverseze 100 de ani în 2011 - intenţionează să sesizeze organismele internaţionale, considerând că acesta este un mod potrivit pentru a-şi apăra demnitatea şi onoarea militară.

Consider că n-ar fi lipsită de importanţă revizuirea documentelor aflate la dosarul domnului colonel (în rezervă) Ion Merlici, deoarece pensia pe care o primeşte pare a fi fost exagerat diminuată în urma recalculării.