Dezbateri parlamentare

Doamna Alexandra Presură:

"Degringolada învăţământului românesc continuă!"

Pandemia şi lipsa de măsuri ale guvernelor de dreapta au adus învăţământul românesc pe marginea prăpastiei. La un an de la prima zi în care şcolile din România s-au închis, continuă degringolada din învăţământ. În consens cu declaraţia fostului ministru al finanţelor şi actualului prim-ministru, acelaşi Florin Cîţu, conform căreia educaţia nu reprezintă o prioritate a guvernării PNL, lipsa unei gestiuni adecvate a problemelor cauzate de pandemie a condus la o deteriorare fără precedent a calităţii învăţământului, cu repercusiuni nebănuite asupra viitorului ţării.

Conform unei analize recente a World Vision România, 40% din elevii dezavantajaţi, majoritatea din mediul rural, nu au făcut şcoală online. Practic, elevii dezavantajaţi au pierdut foarte multe săptămâni de şcoală care nu vor putea fi niciodată recuperate cu adevărat. Aceşti tineri vor intra în viaţă şi pe piaţa muncii cu marele handicap al lipsei de cunoştinţe generale şi competenţe.

Aproape o treime din absolvenţii de clasa a VIII-a din comunităţile defavorizate nu s-au prezentat anul trecut la examenul de evaluare naţională. Anul acesta, s-ar putea ca acest procent să fie mult mai mare.

Deşi situaţia este cunoscută, mă întreb de ce Guvernul şi Ministerul Educaţiei nu iau măsuri urgente pentru sprijinirea familiilor defavorizate şi pentru elevii din mediul rural?

Răspunsul mi-l dau singură - pentru că aceştia sunt indiferenţi la nevoile cetăţenilor şi la problemele reale din societate. Altfel nu se explică de ce persoanelor defavorizate nu le-au fost date măşti sau de ce încă nu s-a găsit o soluţie pentru plata transportului elevilor. Ca o glumă amară, salariile profesorilor au fost îngheţate, probabil ca "premiu" pentru eforturile suplimentare ale acestora de a menţine învăţământul în viaţă.

Ne plângeam înainte de pandemie că tot mai mulţi tineri nu ştiau să scrie şi să citească, că abandonul şcolar era ridicat. România avea înainte de pandemie una dintre cele mai ridicate rate de şomaj în rândul tinerilor. Toate acestea vor exploda după pandemie. Şi acum, în ceasul al 12-lea, nu există o politică de răspuns la pandemie. Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei continuă să discute în contradictoriu despre cum să se desfăşoare învăţământul; s-a ajuns să nu se ştie dacă se poartă sau nu se poartă mască la orele de sport, dar niciunul dintre conducători nu vede că tabletele promise nici acum nu au fost distribuite în totalitate, că sunt numeroase familii care nu pot să cumpere pentru copii măşti, că sunt zone în care şcolile ba sunt deschise, ba sunt închise de la o zi la alta.

Deşi gradul de infectare este foarte redus în şcoli, multe dintre cazuri provenind din afara unităţilor şcolare, Guvernul continuă să ia măsuri în defavoarea învăţământului, ultima măsură, respectiv aceea de a nu se mai da teze, suspendă, de fapt, singura modalitate corectă de verificare a pregătirii elevilor. Motivaţia este hilară, cum că un milion de elevi fac orele în sistem online, ca şi cum ei ar fi vinovaţi că nu merg la şcoală. Un învăţământ de calitate nu se poate face doar online, fără teze şi prezenţă în clasă. Nu există nicio preocupare pentru stabilirea unui program de învăţare care să prevină infectarea, dar să respecte şi rigorile şcolare,

Ca urmare a neglijării educaţiei copiilor în ultimii doi ani, aceştia vor deveni în viitor defavorizaţii societăţii.

Pentru PSD, accesul la educaţie înseamnă combinarea celor două metode care conferă calitate şi modernitate - informatizare şi digitalizare, pe de o parte, şi sprijin pentru prezenţa elevilor în clasă, în condiţii de siguranţă sanitară, pe de altă parte.

Informatizarea nu înseamnă doar câteva tablete, rămase şi acum prin depozite, ci conceperea unor programe naţionale, viabile şi postpandemie, precum cele propuse de PSD:

• Programul naţional privind achiziţia de laptop-uri sau tablete cu abonament la Internet, pentru dotarea elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice;
• Programul naţional pentru conectarea şcolilor la Internet a tuturor unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, cu precădere a celor preuniversitare din localităţi situate în mediul rural, mediul urban cu până la 10.000 de locuitori, precum şi celor din zone izolate şi/sau defavorizate;
• Programul privind Digitalizarea resurselor educaţionale, prin realizarea unui sistem integrat de e-Learning bazat pe o platforma open-source, cu facilităţi de videoconferinţă incluse.

Din acest punct de vedere, măsurile propuse prin Planul Naţional de Reformă şi Rezilienţă, PNRR, sunt bune, dar nu sunt suficiente. Ele nu pot compensa reducerea gratuităţii transportului, lipsa investiţiilor din buget, îngheţarea salariilor profesorilor, măsuri luate de actualul Guvern în detrimentul învăţământului.

Prin PNRR se propune, în fapt, o schemă de granturi, investiţii, pentru circa 1.600 de şcoli care sunt şi cele mai vulnerabile la abandonul şcolar şi un program de burse punte pentru copiii care fac trecerea la liceu, pentru acoperirea cheltuielilor cu mutarea din localitatea de provenienţă în localitatea unde este liceul. Nu poţi fi contra unor astfel de propuneri, dar, din păcate, ele au mai fost "pilotate", cum a afirmat ministrul investiţiilor şi proiectelor europene, dar nu au fost aplicate. În plus, ele nu fac parte dintr-o strategie sectorială care să conducă la o educaţie modernă şi de calitate, cu acces egal al tuturor copiilor şi tinerilor.

De aceea, se naşte întrebarea legitimă - există oare o strategie a Ministerului Educaţiei şi Cercetării de revenire a educaţiei măcar la nivelul calitativ de dinainte de pandemie pentru următorul an şcolar, când singurele resurse utilizabile vor fi tot cele naţionale?