Dezbateri parlamentare

Domnul Cătălin Drulă:

Domnul Ciornei?

Aveţi cuvântul.

Domnul Negrea se pregăteşte.

Domnul Daniel-Cătălin Ciornei:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

România a fost recent şocată de un caz care ar fi trebuit să fie de neconceput: un copil ucis de alţi doi copii, cu premeditare. Unul dintre agresori avea doar 13 ani. Nu vorbim despre infractori formaţi, nu vorbim despre adulţi marcaţi de ani de violenţă, ci despre minori.

Când ajungem aici, nu mai vorbim despre accidente sau excepţii. Vorbim despre eşec. Un eşec grav al statului român.

Acest caz este rezultatul direct al aşa-zisei "Românii educate", al proiectului preşedintelui Klaus Iohannis, girat şi aplicat de toţi miniştrii educaţiei care s-au perindat în funcţie. O Românie în care şcoala nu mai formează caractere, nu mai impune limite, nu mai transmite autoritate şi responsabilitate. O Românie în care elevii nu mai vin la şcoală să înveţe carte, iar profesorii sunt lipsiţi de pârghii reale pentru a interveni.

Problema nu este doar în familie şi nu poate fi pasată exclusiv părinţilor. Este o problemă de sistem. De şcoală. De societate. De stat. Atunci când copilul nu mai are repere, iar instituţiile se retrag, locul este ocupat de haos.

Un element extrem de grav, pe care îl semnalează părinţii, profesorii şi specialiştii, este explozia consumului de droguri în jurul şcolilor. Drogurile se găsesc peste tot. Lângă şcoli, în curţile şcolilor, în jurul copiilor. Iar autorităţile închid ochii. Directorii muşamalizează cazurile, pentru a nu strica "statistica". Inspectoratele preferă liniştea birocratică în locul adevărului. Poliţia apare târziu, după tragedii, nu înainte, în prevenţie.

Am atras public atenţia asupra acestor derapaje şi în urmă cu câteva luni, când, în judeţul Cluj, un copil de doar 6 ani şi-a pierdut un deget în urma unui incident petrecut într-o unitate de învăţământ. Atunci, ca şi acum, reacţia instituţiilor a fost întârziată, defensivă, preocupată mai degrabă de imagine decât de protecţia copilului.

Dacă statul nu intervine urgent acolo unde trebuie să fie, lângă şcoală, lângă copil, în prevenţia reală, în combaterea fermă a traficului de droguri, în finanţarea corectă a educaţiei şi în depolitizarea instituţiilor, vom ajunge mai rău. Mult mai rău. O societate în care fiecare va fi tentat să-şi facă singur dreptate, pentru că statul a abdicat.

Vă mulţumesc.

Domnul Cătălin Drulă:

Mulţumesc.