Dezbateri parlamentare

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"CET Iaşi după 10 ani de administraţie Nichita: boli cronice, tratamente scumpe, operaţii nereuşite"

Iarna aceasta a fost cea mai scumpă pentru ieşeni. Pentru locuinţele racordate la sistemul centralizat, facturile la încălzire au adus deznădejde, frustrare şi revoltă din partea locatarilor. CET Iaşi a devenit piatra de moară legată de gâtul nostru, din cauza domnului Gheorghe Nichita, care a avut mereu nevoie de excesiv de mult timp pentru găsirea unei soluţii. Iată cum e situaţia de fapt:

Bolile cronice - salarii nejustificate, sistem nedimensionat, combustibil scump

De vreo zece ani, de când CET-urile au fost preluate de administraţiile locale, centrala de la Iaşi a fost mereu refugiul clienţilor domnilor Nichita şi Fenechiu. Pentru că falimentul trebuie vândut s-a creat chiar un serviciu de marketing al cărui director, plătit cu bani grei, este un apropiat al domnului Fenechiu şi asta în timp ce simplii angajaţi sunt disponibilizaţi.

Debranşările au creat dezechilibre în sistemul de furnizare a agentului termic. Mulţi ieşeni şi-au montat surse proprii de încălzire, abia după ce au trecut pe la mafia locală care aprobă debranşările. De fapt, aici e problema. Dacă am fi copiat modelul altor oraşe, ar fi trebuit aprobate debranşările doar la nivel de scară de bloc, locatarii nevoiaşi primind subvenţii pentru montarea de centrale.

Firmele de casă aduc cărbune la preţuri exorbitante, cu mult peste preţul de producţie, punând ieşenii la plata unei gigacalorii înrobitoare. La toate acestea se adaugă lipsa unui plan de retehnologizare a CET, lucru care duce, în final, la un preţ de producţie foarte mare în raport cu alte localităţi din ţară.

Tratamente scumpe - repartitoare contestabile, facturare inechitabilă

Repartitoarele au fost găselniţa reprezentanţilor primăriei, care, împreună cu firmele de profil, i-au îndemnat pe ieşeni să-şi monteze astfel de aparate. Nimeni de la primărie nu i-a avertizat pe locatari că aceste repartitoare nu sunt aparate de măsură şi că ele nu sunt recunoscute de instituţiile statului.

Rezultatul: mii de ieşeni care au repartitoare plătesc mai mult decât cei care n-au. Paradoxul: două apartamente identice, cu sau fără repartitoare, în aceeaşi scară de bloc, au costuri de încălzire diferite.

Operaţia nereuşită - firma intermediară Dalkia

După ce a falimentat CET-ul, Nichita l-a dat pe mâna unei firme private. Problema e că au făcut un contract secret. Ieşenii care plătesc nu au dreptul să ştie înţelegerea dintre Nichita şi firma privată.

Viziunea dumnealui s-a concretizat doar în beneficii electorale: a plasat pisica în curtea Dalkia, arată cu degetul spre firmele de repartitoare încercând să arunce cu praf în ochii ieşenilor. Acum, când au venit facturile pentru încălzire, primarul dă din colţ în colţ şi găseşte vinovaţi în alte părţi. Nu cred că mai poate păcăli pe nimeni. Să spui că vinovate pentru facturile enorme sunt firmele de repartitoare e o gogomănie. Aceste firme pot greşi câteva facturi, dar nu greşesc în tot oraşul. Plus că ei nu au niciun beneficiu de pe urma încasărilor care se duc oricum la CET.

Soluţia

Peste tot în ţară s-au făcut investiţii, în special cu fonduri europene, pentru rentabilizarea CET-urilor care duc la scăderea costului/gigacalorie. La Iaşi s-a luat o sumă imensă pentru investiţii (253 milioane lei), dar ieşenii nu au niciun beneficiu pentru că banii sunt doar pentru ecologizare. De fapt, aceşti bani se sifonează, s-o spunem pe româneşte, şi noi plătim în continuare facturi enorme.

Sunt cel puţin 2 mari rezolvări pentru reducerea facturilor la căldură:

- folosirea fondurilor europene pentru eficientizarea producţiei;

- reabilitarea termică a blocurilor, tot cu bani din fonduri europene şi care vin de la guvern. În ultimii ani Iaşiul a atras de 10 ori mai puţini bani decât Braşov sau Timişoara. Noi am atras cam cât Dorohoiul pentru aceste reabilitări termice.

În timp ce domnul Nichita e de 10 ani campion la incompetenţă, Iaşiul suferă şi e aproape de comă.