Dezbateri parlamentare

Domnul Marius-Constantin Budăi:

Domnul deputat Daniel Ghiţă.

Se pregăteşte domnul deputat Nagy Vasile, Grupul AUR.

Domnul deputat Nagy?

Domnul Daniel-Florin Ghiţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună ziua, doamnelor şi domnilor parlamentari!

Mă adresez de la acest microfon cu bună-credinţă şi speranţa că veţi înţelege exact cele prezentate de mine, uitându-mă strict la fapte, iar concluziile vă aparţin Domniilor Voastre.

În concret, în acest sanctuar al politicii româneşti sunt oameni care fac afirmaţii nefundamentate, susţinute doar cu alte afirmaţii. Resping un asemenea mod de abordare şi vă asigur cu tot respectul cuvenit că eu mă voi exprima numai în concret, pe chestiuni clare, cunoscute uneori chiar de organele competente, dar care, în mod misterios, sunt ţinute pe loc. Astfel, domnule Poliţeanu, nu vă voi întreba decât lucruri perfect adevărate, dar dezonorante, din respect pentru mine şi pentru locul în care ne aflăm în acest moment cu toţii.

De aceea, vă rog să ne spuneţi, să răspundeţi sincer dacă puteţi, măcar o dată în viaţă, ce aţi căutat în arhiva SIPA, împreună cu doamna Monica Macovei, de la cine aţi avut aprobare, în baza cărei legi, ce documente aţi sustras, cu ce serviciu colaboraţi sau aţi colaborat de vreme ce instituţiile statului, deşi sesizate, ţin nerezolvată această cauză, pe cât de gravă, pe atât de importantă pentru regimul democratic din ţara noastră.

Ca om politic, ca cetăţean al ţării mele, nu am suportat niciodată sintagma utilizată des de unii oameni politici, "această ţară", pentru că, în ceea ce mă priveşte, dintotdeauna am gândit româneşte, am simţit româneşte, şi inima mea a bătut cu putere atunci când drapelul României a fost ridicat la Tokyo sau ori de câte ori, cu toată fiinţa mea, am promovat şi apărat valorile româneşti.

De asemenea, sunt colegi de-ai noştri, din Parlament, care efectiv aruncă de fiecare dată cu noroi, cu vorbe fără acoperire în fapte, delaţiuni mizerabile specifice fostei securităţi. Ce să înţelegem noi de aici, că această fantomă a trecutului ne urmăreşte şi ne otrăveşte vieţile şi astăzi, sau că unii dintre noi sunt copiii foştilor securişti care au distrus destine şi vieţi, nenorocind oamenii şi distrugând democraţia în România, sau că sunt copiii sau nepoţii celor care au tras la Timişoara? Locul sfânt de unde a început Revoluţia Română, care a continuat apoi la Bucureşti şi în alte puncte ale României, în care tinerii şi-au vărsat sângele pentru ca noi, astăzi, să le facem dreptate celor care nu mai sunt, precum şi celor care au ales să trăiască fie în ţara noastră, fie au luat, din păcate, drumul pribegiei.

Consider că cei care nu renunţă la vechile năravuri, îndeosebi cei care fac acuzaţii fără corespondenţă în realitate, vor să readucă România şi pe noi toţi la acele timpuri cumplite.

În ceea ce mă priveşte, ţin să precizez că nu am nimic în trecutul meu de care să-mi fie teamă, ruşine sau frică, niciodată în viaţa mea nu am luat un leu din banul public, după cum nu am luat un leu de la nimeni, m-am ridicat numai prin muncă, părinţii mei sunt oameni simpli care întreaga viaţă au muncit.

Sper din tot sufletul ca cele prezentate, pe scurt, să fie o temă de reflecţie pentru cei în cauză şi, la fel de mult, sper să nu mai fiu nevoit să personalizez în viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Marius-Constantin Budăi:

Mulţumesc frumos.