Dezbateri parlamentare

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Creditul neguvernamental inert!"

După douăzeci de ani de tranziţie şi progrese economice reale nu putem să nu constatăm că economia se află acum pe cu totul alte baze, iar perspectivele de evoluţie sunt favorabile. De asemenea, sistemul bancar, cel care în anii ‘90 a dat cele mai vii şi puternice emoţii şi şocuri economiei, s-a consolidat şi nu putem să spunem că mai există vreo diferenţă între sistemul bancar din Occident şi cel din România.

Din nefericire, însă, băncile care activează în România nu au acţionat, în ultimii ani, de o manieră care să aducă reale contribuţii sectorului privat şi susţinerii acestuia. Băncile din România s-au "hrănit" puternic din creditul guvernamental, profitând de existenţa deficitelor bugetare mari, care necesitau o finanţare pe măsură.

Altfel spus, atâta vreme cât Guvernul se împrumuta şi se împrumută mult şi la rate mari ale dobânzii, clienţii mici nici că nu există pentru sectorul bancar. Eforturile Băncii Naţionale a României de a reduce dobânda de referinţă de la peste 10% în 2008, la mai puţin de 6% în prezent, nu s-au repercutat în ratele dobânzilor la creditare. Nici reducerea rezervelor minime obligatorii, în lei sau valută, nu a avut efectele dorite în piaţa creditului.

Chiar şi în luna care a trecut creditul neguvernamental a înregistrat o contracţie, care chiar dacă este modestă, reflectă o stare de lucruri. Cunoaştem cu toţii puterea pe care o are pârghia creditului neguvernamental asupra reluării creşterii economice. Cred, cu toată puterea, că prin diminuarea constantă a deficitului bugetar, reflectată într-o nevoie de finanţare mai mică din partea sectorului guvernamental, băncile îşi vor îndrepta atenţia şi asupra creditorilor mici, privaţi, care au nevoie de finanţare pentru dezvoltarea afacerilor, retehnologizare şi chiar pentru consum.

Cred că băncile comerciale s-au bazat mult prea mult pe domeniul creditului guvernamental şi au uitat cu totul de creditul privat. Or, chiar şi creditul guvernamental şi sănătatea unei economii depind în mod crucial de sănătatea şi creşterea sectorului privat. Aşadar, recomand băncilor din România să încerce să-şi recâştige încrederea clienţilor privaţi, antreprenori sau consumatori, pentru că epoca creditului guvernamental uriaş este pe cale să se încheie. Avem nevoie de bănci sănătoase, profitabile, dar care să-şi îndeplinească şi într-un mod onest şi eficient rolul pe care îl au în cadrul economiei naţionale.