Dezbateri parlamentare

Domnul Vasile Cîtea:

"Abandonul şcolar, defectul sistemului de învăţământ"

Judeţul Iaşi este unul în care riscul abandonului şcolar creşte de la un an la altul, mai ales în zonele sărace, în comunităţile îndepărtate de centrele urbane, unde părinţii n-au cum să le asigure copiilor şansa la educaţia sau nu vor, iar copiilor le lipseşte determinarea de a continua.

În judeţ, rata abandonului afectează cu precădere învăţământul gimnazial. Conform ultimelor date, în acest an şcolar, aproape o mie de copii se află sub riscul abandonului şcolar, comparativ cu 303, respectiv 0,4%, care au abandonat studiile anul trecut. Iar motivele sunt multe - fie nivelul redus de educaţie al părinţilor, fie dezinteresul sau atitudinea negativă a familiei faţă de şcoală, fie provenienţa din familii dezorganizate, fie părinţi plecaţi la muncă în străinătate, copii instituţionalizaţi sau familii de romi.

Însă una dintre cauzele principale o constituie sărăcia. Copiii n-au cum să vină la şcoală, fie pentru că n-au cu ce ajunge, fie pentru că le lipsesc hainele sau rechizitele. Şi, în multe cazuri, adolesenţii muncesc să-şi întreţină familia numeroasă.

Dacă ne referim strict la judeţul Iaşi, comunităţile cu cele mai multe cazuri de abandon sunt Lungani şi Mironeasa, acolo unde în anul şcolar trecut au fost zeci de tineri care au renunţat la şcoală. Însă situaţia este una gravă şi în Răducăneni, Ciorteşti, Şcheia, Popeşti sau Moţca. Sunt extrem de triste aceste poveşti. Mai ales că fiecare dintre noi trebuie să aibă şansa la educaţie, la un viitor mai bun.

Ştiu că se încearcă diminuarea fenomenului. Inspectoratul Şcolar Judeţean a implementat deja o serie de măsuri care vizează reducerea numărului de elevi care abandonează şcoala. Iar printre proiectele puse în aplicare se numără sprijinul financiar al Asociaţiei ProRuralis "Şanse egale pentru elevii din mediul rural", consilierea elevilor şi a părinţilor, derularea de programe extracurriculare, precum concursuri sau activităţi sportive şi artistice.

De asemenea, autorităţile încearcă ţină sub control acest aspect, prin realizarea unor baze de date nominale cu tinerii care vor să părăsească sistemul de învăţământ. Şi se doreşte şi dezvoltarea abilităţilor pentru învăţare şi motivarea acestor copii.

Dincolo de toate programele, importantă rămâne însă implicarea, implicarea autorităţilor, a părinţilor, din care va rezulta şi implicarea copiilor. Se munceşte la asta şi ţin să apreciez tot efortul depus de Inspectoratul Şcolar Judeţean. Însă n-am cum să nu-mi doresc mai mult pentru copiii judeţului Iaşi.

Aşadar, îmi doresc ca oricine crede că are o soluţie salvatoare să vină în sprijinul acestei probleme. Şi să încercăm să punem la punct mai multe proiecte sociale şi educaţionale, prin care tinerii să fie ajutaţi şi încurajaţi, iar toată munca să se vadă în cifrele pe care le primim de la un an la altul.