Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Balan:

"Nu s-a învăţat nimic din lecţia bacalaureatului trecut?!"

Poate mulţi au uitat deja, însă nu şi eu, emoţiile vii stârnite în întreaga ţară de eşecul masiv al absolvenţilor de liceu la aşa-zisul "test al vieţii", la bacalaureatul de anul trecut. Ceea ce poate că m-a mirat la acel moment a fost de fapt normalitatea reflectată în faptul că majoritatea părinţilor şi absolvenţilor nu au găsit vreun vinovat instituţional sau vreun alt ţap ispăşitor.

Mai mult ca niciodată, a existat un consens fără echivoc în societatea românească asupra faptului că minciuna în care au fost împinşi copiii vreme de douăzeci de ani a produs acest eşec. Atunci când minciuna a fost stopată, adevărul dureros a ieşit la suprafaţă.

Nu cred că este cineva care s-ar fi bucurat că acest adevăr a fost scump plătit cu destinele unor tineri şi tinere care au trebuit să o ia de la capăt. Din fericire, mulţi elevi au profitat de a doua şansă şi au promovat bacalaureatul în sesiunea din toamna anului trecut, însă destul de mulţi se pregătesc pentru o nouă şansă anul acesta.

Când am spus, la începutul acestei declaraţii politice, că mulţi au uitat bacalaureatul din 2011, m-am referit la acţiunile la care m-aş fi aşteptat din partea tuturor actorilor implicaţi, şi care nu au avut însă loc în anul care tocmai s-a scurs.

A nu se înţelege că mi-am îndreptat atenţia exclusiv asupra Ministerului Educaţiei, ci mesajul meu este îndreptat şi către profesori, părinţi, elevi şi chiar către mass-media. Fiecare dintre aceşti actori pot contribui în mod decisiv la performanţele elevilor, nu numai la viitorul examen de bacalaureat, ci chiar pentru tot restul vieţii.

Intervenţia mea de astăzi se doreşte a fi o avertizare timpurie asupra rezultatelor care se prefigurează la viitorul examen de bacalaureat, prin prisma testărilor/simulărilor deja efectuate în câteva dintre judeţele ţării.

Rezultatele acestor pretestări îmi dau puternice emoţii, având în vedere că, de pildă, în judeţul Iaşi au obţinut notă de trecere doar 27% dintre elevii testaţi, existând licee unde nici unul dintre elevi nu a obţinut nota minimă de promovare. Aşadar, istoria pare să se repete într-un destin implacabil, iar noi, toţi, ne dovedim insuficient de doritori să o stopăm.

Profesorii afirmă că elevii sunt lipsiţi de interes. Autorităţile că profesorii nu se dedică suficient. Părinţii, pe de altă parte, caută să compenseze lipsa de implicare a copiilor prin cursuri în particular. Cu toţii par neinspiraţi la probleme care nu mai ţin nici de legislaţie şi nici de management, ci de atragerea copiilor către învăţătură.

Apatia elevilor, care provine, potrivit unora dintre aceştia, din lipsa de perspective în ocupare a unui loc de muncă bine plătit, ar trebui să pună pe gânduri toate autorităţile din România şi să sensibilizeze inclusiv mediul privat, prin implicarea acestuia şi susţinerea unui sistem educaţional care face eforturi să se reformeze, ca să performeze.

Nu cred că măsurile de reinstaurare a corectitudinii procesului de examinare la bacalaureat au rezolvat problema! Nu cred nici că o rată de absolvire a acestuia de 100%, ca în anii trecuţi, ar trebui să ne extazieze.

Cred cu putere că sistemul educaţional va fi realmente performant atunci când tinerii absolvenţi care vor depăşi "testul vieţii" se vor dovedi extrem de bine pregătiţi pentru cererile de pe piaţa forţei de muncă şi suficient de capabili să creeze şi să inoveze în beneficiul nostru, al tuturora. Numai atunci putem avea motive reale de satisfacţie.