Dezbateri parlamentare

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Tupeul verde-portocaliu"

În apropierea campaniei electorale tupeul puterii portocalii a ajuns la un asemenea nivel încât PDL ar putea să îşi schimbe uşor numele în Partidul Tupeiştilor, partid care este condus cu mare succes spre prăbuşire de gaşca Băsescu-Boc-Udrea.

Am avut parte de multe mostre de tupeu din partea acestei găşti. Nu trebuie să facem exerciţii grele de memorie pentru a ne aminti tupeul Robertei Anastase atunci când a fost prinsă la furat de voturi cu ajutorul cărora a reinventat matematica, iar 80 a devenit egal cu 170; sau să ne amintim declaraţiile penibilului Emil Boc (pe când îşi imagina că este prim-ministru) de la fiecare inaugurare de bucăţică de drumuleţ sau de autostrăduţă; sau declaraţiile date de oricare dintre PDL-iştii fruntaşi atunci când doreau să mimeze legalitatea unor furturi grosolane din banii statului şi a unor licitaţii trucate pentru îngroşarea conturilor băieţilor deştepţi.

De curând am primit o porţie nouă de tupeu portocaliu, oferită pentru asigurarea liniştii prezidenţiale: modificarea legii privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, astfel încât "tătucul" PDL-ului, ales preşedinte de 5 milioane de români, să nu mai poată fi demis decât cu 9 milioane de voturi.

Această caracteristică PDL-istă a fost însuşită cu mare uşurinţă şi de actualul premier de carton Mihai-Răzvan Ungureanu, chiar dacă se delimitează de PDL şi îşi flutură independenţa politică de câte ori are în faţă un microfon sau o cameră de televiziune.

Cum îşi demonstrează premierul această independenţă? Semnând actul normativ prin care împrăştie mărinimos 648 milioane de lei din fondul de rezervă bugetară către autorităţile locale, sumele cele mai mari fiind acordate consiliilor judeţene şi primăriilor conduse de reprezentanţi ai partidelor aflate la guvernare.

Împarte 648 milioane de lei, cu toate că prin legea bugetului acest fond ar trebui să fie de 229 milioane lei. Cu ce tupeu va fi justificată această diferenţă ? Aşteptăm cu interes explicaţiile.

Cine este atât de naiv să creadă că nu criteriile politice au stat la baza repartizării acestor bani, risipiţi în încercarea disperată de a stopa plecările nemulţumiţilor din barca puterii?

Acuzaţiile de transformare a României într-un stat poliţienesc nu au fost făcute numai de opoziţie, ci chiar de oameni din interiorul PDL.

Cum a răspuns preşedintele Emil Boc acestor acuzaţii? S-a transformat într-un recitator penibil de versuri mobilizatoare: "vântul bate, apa trece, pietrele rămân" şi "casa părintească nu se vinde niciodată".

A ţinut morţiş să ne turuie încă odată poezia marii reformări portocalii a statului: descentralizarea învăţământului, a sănătăţii, a poliţiei. A simţit cineva efectele pozitive ale acestei reforme? Este cineva mulţumit de haosul din învăţământ sau de închiderea spitalelor? A scăzut preţul medicamentelor şi s-au îmbunătăţit condiţiile de spitalizare? Se simte cineva mai protejat prin reducerea efectivelor din cadrul poliţiei? A scăzut numărul infracţiunilor? Tupeu, praf în ochi şi vorbe mari, neacoperite de fapte.

Rezultatele unei analize obiective a îndeplinirii obiectivelor cuprinse în planurile de guvernare ale oricăruia dintre guvernele Băsescu-BocX-Ungureanu ar arăta catastrofal, cu un procent al realizărilor care se apropie de 0%.

Timpul a demonstrat că toate minciunile lansate în campaniile electorale s-au dovedit a fi, într-adevăr, numai minciuni şi în loc de bunăstarea promisă de aceşti mincinoşi ai puterii, românii au primit tupeu, hoţie, sărăcie şi umilinţă.

La ce ne putem aştepta în scurta perioadă în care haita de hiene va mai dispune de banii ţării: la jaf!

Recitatorul Boc avea dreptate: ei nu îşi vând casa părintească PDL-istă, dar vând cu uşurinţă, pe bucăţele, ţara şi oamenii, rezervele naturale şi viitorul.

Le este frică de votul românilor, îşi schimbă părul în verde, dar îşi păstrează năravul portocaliu, blochează cu tupeu activitatea plenului Camerei Deputaţilor pentru a împiedica demiterea Robertei-furăcioase-Anastase, caută soluţii disperate de păcălire şi mituire, şantajează sau acuză.

Călărăşenii mă întreabă mereu "când ne scăpaţi de aştia?" Cât de curând, le pot răspunde, iar moţiunea de cenzură poate fi soluţia cea mai potrivită. Nu mai impresionează pe nimeni declaraţiile sforăitoare ale premierului, potrivit cărora căderea Guvernului, în urma unei moţiuni de cenzură, ar indica o Românie instabilă politic şi caracterizată de semianarhie instituţională, ceea ce ar fi complet dăunător la adresa stabilităţii politice şi economice.

Având în vedere brambureala din coaliţia verde-portocalie şi execuţia bugetară dezastruoasă pe 2012, înţelege cineva despre ce stabilitate politică şi economică vorbeşte primul-ministru Mihai-Răzvan Ungureanu?