Dezbateri parlamentare

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

" Ziua mondială a farmacistului"

Începând cu anul 2000, la iniţiativa Federaţiei Internaţionale a Farmaceuticelor, la data de 25 septembrie, în întreaga lume se sărbătoreşte Ziua internaţională a farmacistului.

Obiectivul principal al celebrării acestei zile este conştientizarea utilizării adecvate a medicamentelor, conştientizarea măsurilor preventive împotriva bolilor şi dezvoltarea generală a sistemului de sănătate.

Farmacistul este unul dintre cei trei piloni principali ai sistemului sanitar, alături de medic şi de asistentul medical.

Rolul farmacistului este deosebit de important în ceea ce priveşte consilierea pacientului în afecţiuni uşoare care nu necesită consult medical, cu privire la modul de administrare a medicaţiei recomandată de medic, de avertizare asupra reacţiilor adverse care pot apărea, dar şi de îndrumare către o unitate sanitară, atunci când gravitatea situaţiei o impune.

Totodată, consider că farmacistul, în special în ţara noastră, trebuie să se implice din ce în ce mai mult în educarea populaţiei cu privire la riscurile pe care le presupune automedicaţia, dar şi asupra modului în care trebuie adaptat tratamentul prescris de medic. În acest sens, farmacistul trebuie să explice foarte clar şi într-un limbaj cât mai accesibil pacientului că un anumit tratament propus de un medic specialist este destinat numai acestuia şi doar în situaţia respectivă şi nu trebuie administrat în alte condiţii, chiar dacă simptomele pot fi asemănătoare, întrucât pot avea efect nociv asupra altei persoane.

Studiile făcute la nivel european arată că unul din 7 părinţi îşi tratează singur copilul, iar o femeie din 4 îşi alege singură tratamentul, după ce a căutat pe Internet interpretarea analizelor sau a simptomelor. În România, mai mult de jumătate din populaţie a luat măcar o dată antibiotic fără a avea recomandare medicală.

Pericolele automedicaţiei sunt foarte mari, mai ales în cazul bolnavilor care suferă de afecţiuni cronice. În acest sens, pot să apară o serie de efecte adverse dacă se realizează o diagnosticarea greşită, dacă se face abuz de antibiotice sau dacă se utilizează doze inexacte şi se amestecă medicamentele. De aceea, în opinia mea se impune desfăşurarea unei campanii la nivel naţional în mediul rural şi urban pentru atenţionarea populaţiei cu privire la pericolul automedicaţiei.

În calitate de medic pediatru, consider că obiectivul principal al unei astfel de acţiuni trebuie să fie creşterea nivelului de conştientizare a riscului automedicaţiei pentru părinţii care iau această decizie în numele copiilor lor şi educarea acestora cu privire la necesitatea consultării unui medic înainte de a administra minorului medicamente.