Dezbateri parlamentare

Domnul Eugen Bejinariu:

"Brexit şi lecţia voinţei populare"

Rezultatul alegerilor din Marea Britanie a fost însoţit în relatările presei internaţionale de toate variantele de a exprima surprinderea. Felul în care o parte însemnată a electoratului tradiţional laburist a migrat decis spre discursul, propunerile şi valorile conservatoare, a uimit observatori avizaţi şi chiar pe sociologii implicaţi în măsurarea intenţiilor de vot. Triumful copleşitor al premierului Boris Johnson a uluit categorii diferite de public şi a mobilizat în stradă indignarea celor care sperau că proiectul european să dăinuie aşa cum a fost conceput.

La şapte decenii de la momentele în care s-au configurat organizaţii menite să construiască un viitor global, stabil şi prosper, liderii ţărilor membre ale NATO au agreat, la summitul recent, desfăşurat în Londra, că este momentul unei evaluări strategice a propriilor obiective şi instrumente pentru viitor. Tot acum, oamenii uneia dintre cele mai nobile ţări, care a contribuit la evoluţia lumii pe care o ştim, s-au exprimat categoric în favoarea dorinţei de a construi separat pentru eventuale obiective comune.

În momente în care vocile autorizate ale analizei politice se întreabă dacă doctrinele mai au relevanţă, oamenii ne învaţă, prin vot, că traiul lor nu ţine cont de ideologii, că valorile comune capătă înţeles individual şi că discursul corectitudinii politice este depărtat de discursul pe care şi-l doresc.

Cu toate posibilele efecte de austeritate economică ce derivă din Brexit, Marea Britanie ne reînvaţă faptul că democraţia este costisitoare, dar valoarea ei este mai însemnată decât preţul plătit. Publicul a decis surprinzător în cadrul unui referendum în Marea Britanie, acum trei ani, iar lecţia usturătoare a democraţiei este tocmai aceea că voinţa publică, oricare ar fi ea, până la urmă prevalează chiar şi în afara unor idealuri globale.

Neîndoielnic că Uniunea Europeană şi Marea Britanie vor identifica soluţii, în vederea armonizării intereselor şi scopurilor, păstrării beneficiilor viziunii globale, chiar declinate în formule bilaterale. Nici cetăţenii, nici mărfurile sau serviciile nu vor fi afectate în sensul vreunei limitări de circulaţie, dar este la fel de evident că vor urma convulsii şi sincope, aşa cum se întâmplă la fiecare fractură a istoriei.

Ceea ce este important pentru noi, ca politicieni şi public al lumii unite de idealuri comune în ultimele decenii, este faptul că trebuie să ne întrebăm mereu dacă dorinţele oamenilor sunt acelea pe care noi le presupunem, să ne întrebăm continuu dacă ideile pentru care noi milităm sunt îndeajuns înţelese şi îmbrăţişate de oameni, dacă discursul şi faptele noastre sunt aliniate la ceea ce publicul aşteaptă de la noi.