Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 16 aprilie 2002
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.62/2002
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 16 aprilie 2002 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 16 aprilie 2002
| 1. | Intervenţii ale domnilor deputaţi: | ![]() |
|||
![]() |
1.3 | Minică Boajă - despre necesitatea unei analize a activităţii primarului general al Capitalei, dl. Traian Băsescu; | ![]() |
||
| ................................................ |
|
Dau cuvântul domnului deputat Minică Boajă. Se pregăteşte Marius Iriza. |
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, În ultimele luni, din propria voinţă ori incitat de o parte a mass-media, primarul general al Capitalei, domnul Traian Băsescu, a ieşit la rampă de nenumărate ori, dar nu pentru a-i informa pe bucureşteni despre modul în care îşi onorează mandatul, ci pentru a ne demonstra cât de tare este dumnealui în exerciţiile de ofensivă-defensivă care l-au făcut celebru. Din reacţiile sale la observaţiile critice şi chiar acuzele ce i se aduc în legătură cu activităţile girate fie ca ministru, fie ca primar general, se poate observa fără prea mare efort că, întotdeauna, actualul preşedinte al Partidului Democrat s-a considerat un favorizat al destinului, colegii de partid, electoratul, societatea civilă în general neavând altă şansă decât să-i accepte tacit nu atât reuşitele şi, deopotrivă, derapajele, arbitrariul ori bâzdâcurile, cât mai ales costurile acţiunilor pe care le-a iniţiat, ineficienţa şi risipa. Prin uşurinţa cu care se derobează de la responsabilităţile ce i-au aparţinut, domnul Băsescu dovedeşte, fără să vrea, că a tratat fiecare funcţie care i-a fost încredinţată ca pe o sinecură. În această ipostază, preocupările sale au gravitat cu precădere în jurul a doi poli de interes: pe de o pare, grija de a nu se abate flagrant de la spiritul legilor, iar, pe de alta, strădania de a nu le pune în aplicare. Asemenea tendinţe ies pregnant în evidenţă şi în actuala postură sau, mai exact, cu deosebire în actuala postură în care se consideră un "autonom". Legea administraţiei publice locale nr.215 din 23 aprilie 2001 este în vigoare din 23 mai 2001. În mod firesc, prima grijă a titularului Primăriei Municipiului Bucureşti era de a pune în aplicare imediat şi ad litteram această lege, ceea ce nu s-a întâmplat. Noua lege nu mai lasă la bunul plac al primarului problema delegării de competenţe viceprimarului sau, după caz, viceprimarilor, ci îl obligă pe acesta, potrivit art.70, să delege viceprimarilor, prin dispoziţie scrisă, exercitarea atribuţiilor ce îi revin, conform art.68. Primarul general al Capitalei nu a aplicat această prevedere de îndată ce Legea nr.215 din 2001 a intrat în vigoare, după cum nu a dus la îndeplinire nici alte dispoziţii ale legii. Iată câteva dintre acestea: 1) Supunerea spre aprobare Consiliului General al Municipiului Bucureşti a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Primăriei. Nu au fost elaborate noile regulamente, deşi se impunea acest lucru, deoarece organigrama şi statul de funcţiuni ale noii administraţii locale nu mai concordă cu vechiul Regulament de Organizare şi Funcţionare a Primăriei Municipiului Bucureşti. 2) Participarea la întâlnirile cu primarii sectoarelor (cel puţin odată pe lună sau în alte circumstanţe prevăzute de lege, potrivit art.100 alin.1 din Legea nr.215/2001). Primarul general Traian Băsescu nu se supune acestei prevederi legale. Dumnealui nu înţelege sau, mai grav, nu vrea să înţeleagă că, indiferent de apartenenţa lor politică, toţi primarii de pe raza Municipiului Bucureşti se află, cum se spune, "în aceeaşi barcă", misiunea lor primordială constând în aplicarea prevederilor legale, conform art.68 şi a art.69 din lege şi toate celelalte dispoziţii ale Legii nr.215 din 2001, care concură la buna administrare, gospodărire şi gestionare a bunului public, la protecţia cetăţenilor şi a mediului Capitalei României. Obstrucţiile practicate de primarul general au ca efect perpetuarea disfuncţionalităţilor existente care, după cum vom vedea, conduc la situaţii dintre cele mai bizare. 3) Participările la Comisia Consultativă a Municipiului Bucureşti şi la şedinţele săptămânale, de regulă în fiecare zi de luni, ale Comitetului operativ-consultativ, conform art.145 şi 148 din Legea nr.215 din 2001, este un gen de activitate care, de asemenea, nu-şi găseşte loc printre preocupările primarului general. Voluntarismul teribilist al domnului Băsescu spune multe, atât în privinţa caracterului său, cât, mai cu seamă, în legătură cu capacitatea sa politică de a decanta, din amalgamul convingerilor sale doctrinare, ceea ce se impune cu necesitate. "Unde este o necesitate, trebuie să existe o posibilitate". Or, posibilitatea ca primarul general să se articuleze la exigenţele legii devine cu atât mai stringentă cu cât necesităţile privesc o comunitate cu peste două milioane de suflete. 4) Exercitarea corectă a funcţiei prevăzută de art.68 alin.1 lit.f), aceea de ordonator principal de credite. Acesta este un exerciţiu ratat de primarul general, sau cum ar spune-o chiar dumnealui cu obişnuitu-i umor "La lecţia asta am lipsit!" Altfel, nu se poate explica cum de s-a ajuns la o serie de probleme grave în activitatea unor regii aflate în subordinea Primăriei Capitalei, situaţia culminând cu o adresă din anul trecut prin care, în disperare de cauză, directorul general al RATB solicită sprijinul Guvernului pentru obţinerea sumelor necesare asigurării pieselor de schimb "legate de siguranţa circulaţiei". În demersul său, directorul general aprecia că "dacă blocarea eliberării fondurilor se menţine, vom fi obligaţi să reducem drastic parcul de vehicule în circulaţie, cu consecinţe sociale şi economice aferente". Efectele "parcimoniei" nejustificate a primarului general nu a întârziat să apară: amânarea executării unor lucrări absolut necesare pentru întreţinerea căilor de rulare a produs deraieri de tramvaie, cu serioase blocări de circulaţie. Bineînţeles, au mai fost şi alte evenimente nedorite. Nu putem afirma că domnul Băsescu gândeşte ca un puştan care afirmă cu nonşalanţă că "Legea este făcută pentru a fi încălcată". Nu, dumnealui nu o încalcă făţiş, ci este mai blând - o eludează acolo unde îi convine şi în cazurile în care ştie că iese de sub incidenţa sancţiunilor prevăzute expres de lege. Nici o instanţă nu l-ar putea culpabiliza pentru că lipseşte de la nişte şedinţe, chiar dacă nu ar merge la nici una, cu toate că, moralmente, este vorba despre o sfidare şi o batjocură năucitoare faţă de colegii din administraţie, faţă de autorul iniţiativei legislative, faţă de însuşi legiuitorul. Pe de altă parte, ar fi nedrept să ocolim meritele primarului general. Să începem cu modul în care a aplicat prevederile de la lit.n) alin.1 al art.68 din Legea nr.215 din 2001 - "Ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale, în condiţiile legii". De fapt, domnul Traian Băsescu de aici a pornit în îndeplinirea mandatului său. Neţinând seama de protestele unora, bătrânul "lup de mare" s-a năpustit voiniceşte asupra câinilor bucureşteni fără stăpân, acţiune pozitivă în sine, dar nu a reuşit să anihileze, prin castrare şi euthanasiere, decât unul din zece patrupede de acest soi. Să fim înţelegători şi zicem că atât s-a putut. E bine totuşi că s-a oprit aici, căci, dacă ar fi continuat, cine ştie de la ce ar mai fi fost privaţi cetăţenii Bucureştilor care, şi aşa, în calitatea lor de contribuabili, au suportat un cost uriaş - circa 16,7 miliarde de lei pentru castrarea a 2947 de câini şi euthanasierea altor 35916. Ca să eliminăm orice dubii, precizăm că, în medie, o sterilizare prin castrare a costat 1,6 milioane de lei, iar o injecţie letală 333600 de lei. Actualul primar general nu are nici o vină în legătură cu afacerea delegării serviciului de iluminat public în Bucureşti, iluminatul public care înghite anual, începând din 1998, aproape de cinci ori mai mult decât până în 1997, respectiv circa 11 milioane de dolari, faţă de 2,3 milioane. A avut însă suficient timp în cei aproape doi ani de când a fost ales pentru a ordona o analiză a modului în care s-a făcut licitaţia şi a fost încheiat contractul de delegare, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal de deschidere a licitaţiei şi a ofertelor suferă de o lacună bătătoare la ochi - nu a fost semnat de şapte dintre cei paisprezece membri ai comisiei şi nici de preşedintele acesteia. Să admitem că nu i-a fost oferit prilejul de a o face. Totuşi, întorcându-ne la litera Legii nr.215 din 2001, observăm că primarul general respectă doar în parte dispoziţiile art.68 alin.1 lit.q), în speţă asigurarea desfăşurării normale a traficului rutier şi pietonal, ceea ce presupune şi un iluminat corespunzător. |
|
Domnule deputat, îmi cer scuze. Încercaţi să finalizaţi. Am rugat trei minute, pentru că sunt foarte mulţi înscrişi la cuvânt. |
|
Cert este că domnul Traian Băsescu, primarul general al Capitalei, se află, sub multe aspecte, departe de imaginea pe care se străduieşte să o impună conştiinţei opiniei publice. Consider că, pentru a fi adus cu picioarele pe pământ, este necesară o serioasă analiză de fond a activităţii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, şi propun organelor îndrituite să o efectueze fără întârziere. Altfel, subiectivismul, arbitrariul, ineficienţa şi risipa vor grava asupra bunului mers al marelui oraş, fără ca locuitorii săi să aibă cunoştinţă de aceasta. Mulţumesc. |



