|
Domnul Grigore Crăciunescu: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Doamnelor şi domnilor deputaţi, După o vară marcată de desecretizarea dosarelor securităţii sau Legea migraţiei aleşilor locali, putem trage nişte concluzii, şi anume, faptul că scena politică românească s-a transformat într-o arenă de circ. Bufonade de genul cine mai este deconspirat, sau cine a mai plecat dintr-un partid şi la ce partid a ajuns, cu cine, unde şi ce a mai discutat preşedintele Băsescu la un şpriţ, sunt la ordinea zilei. Problema deconspirării trebuia rezolvată cu mult timp înainte şi probabil că nu s-ar fi ajuns să acapareze în totalitate atenţia opiniei publice, situaţie care seamănă foarte mult cu Inchiziţia, unde mass-media joacă involuntar rolul călăului. În timp ce presa mai decapitează pe cineva, opoziţia vine cu atacuri sterile, unele partide din coaliţie sunt când în opoziţie, când la putere, iar problema aderării a devenit o temă de şantaj politic. În tot acest timp, populaţia e un fel de public spectator la o piesă de teatru ieftină, atrasă de intrigă, şi foarte puţin de substanţă. În această vară s-a vorbit foarte puţin despre eforturile făcute de Ministerul Sănătăţii pentru finanţarea sistemului pentru dispariţia cozilor de la farmacii, s-a vorbit puţin despre programele de finanţare a învăţământului pentru a se putea deschide noul an de învăţământ în bune condiţii. Acest exemple nu sunt singulare, există şi altele, care, datorită conţinutului lor, sunt inaccesibile unui public cu o pregătire medie şi mică din punct de vedere educaţional. Exemplu: rata inflaţiei anuale a atins minimul istoric de după 1990, de 6,2 la sută în luna iulie; salariile medii nete pe economie, în semestrul I, au crescut în termeni reali cu 7,5 la sută faţă de 2005; nivelul investiţiilor străine a crescut în primul semestru cu 50 la sută faţă de perioada similară din 2005, ajungând, pe întreaga perioadă a guvernării Tăriceanu, la aproximativ 10 miliarde euro; producţia industrială s-a majorat în primele şase luni în termeni reali cu 7 la sută faţă de perioada corespunzătoare din 2005. Dacă toate aceste informaţii sunt inaccesibile, datorită conţinutului, există o compensare printr-o predispoziţie a acestui public către teme cu conţinut conflictual. Astfel, conform unui sondaj de opinie din august 2006 (CIVIS) doar 2% din persoanele chestionate nu au auzit de deconspirarea dosarelor securităţii, iar, în acelaşi timp, conform unui alt sondaj de opinie din aceeaşi perioadă (Barometrul Rural), 45% nu au auzit de programul Fermierul, 65% de renta viageră şi 44% nu ştiu că din 2007 agricultorii vor primi subvenţii de la Uniunea Europeană. Aceste procente trebuie să ne alarmeze, pentru că populaţia nu este informată pe probleme care o vizează în mod direct, iar toate acestea sunt programe şi proiecte care ar putea să îi îmbunătăţească nivelul de trai. Cine e vinovat pentru această situaţie? În mod sigur clasa politică, care ar trebui să impună teme de discuţii şi dezbateri în mass-media pe chestiuni importante în ceea ce priveşte integrarea, probleme reale ale vieţii social politice, probleme post-aderare şi multe altele. Este firesc ca presa să fie interesată mai mult de rating-uri sau de cotele de piaţă, decât de interesul adevărat al publicului (mass-media satisface doar o parte a interesului, şi anume, nevoia de divertisment), iar politicienii, de dragul de a apărea în talk-show-uri şi pe prima pagină a ziarelor, nu sunt interesaţi de subiectul dezbaterii şi acceptă orice. Nu putem merge în continuare după principiul: "Pâine şi circ", naţiunea trebuie să cunoască problemele cu adevărat importante din viaţa social-economică reală, ceea ce s-a făcut şi ceea ce urmează să se facă, pentru că cetăţenii acestei ţări, chiar merită să trăiască mai bine. Vă mulţumesc.
|