Dezbateri parlamentare

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Pierderi financiare pentru narcomanii trimişi în închisoare"

Pentru fiecare consumator de droguri trimis în închisoare, statul cheltuieşte 2.300 de lei pe lună, de patru ori mai mult decât ar costa tratarea acestuia într-o clinică privată. Lipsa unei legislaţii complete şi corecte, dar şi a unor politici publice axate pe prevenirea consumului de droguri, pe tratarea toxicomanilor şi pe reintegrarea socială a acestora nu doar că aruncă România în rândul statelor din lumea a treia, dar o face să piardă lunar zeci sau chiar sute de mii de euro de la buget.

Pentru fiecare dintre ei, statul va cheltui 76,6 lei/zi de închisoare, adică aproape 2.300 de lei/lună, iar acest total e doar o mică parte a costurilor, pentru că trebuie adăugaţi banii cheltuiţi de poliţie pentru a-i prinde, dar şi fondurile pentru a-i judeca, în condiţiile în care tratamentul asigurat unui narcoman în cea mai scumpă clinică privată din Capitală ajunge la doar 600 de lei/lună. Iar dacă ar fi suportat de stat, întrucât o clinică privată vizează profitul, preţul medicaţiei şi consilierii, ar fi probabil de zece ori mai mic.

Aşadar, un calcul simplu arată că dacă ar investi în tratarea consumatorilor în clinici private şi nu în detenţia acestora, statul ar economisi anual, în fiecare caz, aproximativ 20.400 de lei (adică, aproape 5.000 de euro). Dacă luăm în calcul şi faptul că, doar în fiecare din ultimii cinci ani, au ajuns după gratii cel puţin 200 de consumatori, economia ar ajunge la cel puţin 1.000.000 de euro anual.

Iar pierderile financiare pe care statul le suportă de la buget sunt în continuă creştere. Motivul: prin includerea pe lista drogurilor a multora dintre substanţele vândute legal până pe 15 februarie, în "magazinele de vise", s-a creat o nouă clasă de consumatori care îngroaşă rândurile celor "apţi" de puşcărie: dependenţii de "Special Gold" sau de etnobotanice.

Pierderile financiare sunt doar o problemă pe termen scurt, pentru că, odată ajuns în închisoare, consumatorul intră într-o lume fără ieşire: mare parte dintre aceşti tineri devin doar specialişti în comiterea de infracţiuni. Acolo se consumă droguri injectabile în condiţii nesterile, drept pentru care riscul de îmbolnăvire cu HIV şi hepatita C e foarte crescut. Şi ar trebui să mai punem la socoteală şi faptul că, în mai toate penitenciarele de la noi, există un risc major de infectare cu TBC cu bacil multirezistent. Chiar şi în cazul în care rămân în detenţie doar şase luni, e suficient să contracteze aceste boli şi odată cu ele şi comportamente antisociale pe care le aduc apoi în societate. Din păcate, varianta aleasă de statul român, aceea de stat poliţienesc, care preferă să-i trateze pe aceşti oameni în puşcărie, nu e nici pe departe cea mai bună.

Simpla scoatere în ilegalitate a unor substanţe nu înseamnă că am eradicat consumul. Nu putem rezolva această problemă doar prin interzicere, ci prin instrucţie, informare, tratament şi reinserţie socială. Mingea e acum în terenul Guvernului, al primului-ministru. Astfel, pentru drogurile de risc (cum este cannabisul), singura măsură ar trebui să fie includerea în programe de reabilitare, iar pentru drogurile de mare risc (heroină, cocaină, ecstasy sau «Special Gold»), primul pas să fie includerea în programe de reabilitare, apoi amendă şi, în ultimă instanţă, detenţia, au subliniat oficialii organizaţiei.

În acest moment, în puşcării sunt mai mulţi consumatori decât traficanţi. Raportat la numărul de consumatori care riscă să ajungă după gratii, cel al traficanţilor nu reprezintă mare lucru. Oricum, statisticile arată că, anual, aproximativ 60% dintre cei anchetaţi pentru infracţiuni prevăzute de Legea privind consumul şi traficul de stupefiante sunt consumatori.

Îngroşarea rândurilor narcomanilor ajunşi după gratii vine de la legislaţia proastă. Astfel, articolul 16 din Legea privind combaterea consumului şi traficului de stupefiante prevede că persoana care a comis o infracţiune de acest gen beneficiază de reducerea la jumătate a pedepsei dacă denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis infracţiuni legate de droguri. Din păcate, consumatorii «toarnă» tot consumatori. Extrem de rar se ajunge la dealeri.

Pe de o parte, nu au încredere în capacitatea sistemului de a păstra confidenţialitatea datelor de identificare a martorilor în cazul unui proces împotriva unui dealer. Pe de altă parte, se tem că rudele sau complicii celor arestaţi vor ajunge cu siguranţă la ei pentru a se răzbuna. Aşa se face că, în locul traficanţilor, de cele mai multe ori ajung în închisoare tot consumatori.

Două articole ale noului Cod - aşteptat să intre în vigoare abia la finele lui 2011 - conţin şi alternative la încarcerarea consumatorilor, prin aplicarea de măsuri terapeutice. Acestea ar putea fi puse urgent în practică, cu voia Guvernului. E vorba de sănătatea a mii de tineri.