Dezbateri parlamentare

Doamna Camelia Khraibani:

Tema declaraţiei: "Denaturarea unui principiu al solidarităţii sociale"

În economia de piaţă, cu instabilitatea locului de muncă, s-au impus o serie de politici care au generat o realitate socio-economică necesară şi clară astăzi ca lumina zilei. Mă refer la salariul compensatoriu ca măsură de protecţie socială menită să susţină un angajat în perioada imediat următoare concedierii. Prin acesta, unui muncitor proaspăt disponibilizat, prin solidaritate socială, i se pot asigura, pentru o perioadă limitată, resursele necesare supravieţuirii. Este de înţeles că într-o societate modernă nu poţi lăsa familiile precare economic în voia sorţii. Aici intră în scenă funcţia solidarităţii umane promovate sistematic şi uneori în condiţii dramatice de mişcarea şi de organizaţiile sindicale şi adoptată politic de partidele social-democrate şi creştin-democrate.

Mi-am pus problema lămuririi naturii salariilor compensatorii în săptămânile din urmă, când au apărut discuţiile, oarecum scandaloase, despre impozitarea unor salarii compensatorii cu 85%. Evident că, în acest caz, vorbim de o altă realitate a salariilor compensatorii, că acestea nu mai înseamnă ceea ce-ar trebui să fie instituţia salariilor compensatorii. Aici avem de-a face mai degrabă cu un delir pe bani publici.

În ultimii 23 de ani postcomunişti, printr-o serie de anomalii legislative, funcţia unui ajutor social a fost malformată şi s-a ajuns la salarii ale bogăţiei. Să primeşti un venit lunar de mii de euro, zeci de mii, în unele situaţii, să beneficiezi de contribuţii sociale şi, în final, de pensii de sute de mii de lei şi să ai tupeul ca statul să-ţi ofere salarii compensatorii ce depăşesc cuantumul veniturilor unor simpli cetăţeni pe durata mai multor vieţi, aceasta nu se numeşte în niciun chip şi nu se poate reduce doar la impozitarea obrazului gros. E mai simplu: se numeşte jaf la drumul mare!Prin inginerii la limita legii şi a bunului simţ, comisari de la Supravegherea Asigurărilor şi de la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor primi de la statul român inclusiv salarii compensatorii de 800 de mii de euro.

Presa ne-a dat şi un nume al unui domn de la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Situaţie care seamănă mai bine cu punerea unui lup la supravegherea unei stâne de oi. Mai ales că tot în această perioadă s-au publicat cazuri de firme de asigurări care nu plătesc daune, pentru că, din felul în care administrau poliţele de asigurare, nici nu le trecea prin gând să răspundă de această obligaţie elementară. Dar aceasta este o altă problemă.

Revenind la tema de bază, nu-mi iese din cap ce fel de potecţie socială este aceea a salariilor compensatorii de sute de mii de euro. Nu pentru astfel de măsuri s-au dus lupte sindicale de secole şi s-au făcut sacrificii de vieţi umane!

Din momentul în care s-a decis impozitarea acestor privilegii cu 85%, pentru că ajutoare sociale nu le putem spune, atunci măsura trebuie aplicată întocmai. Dar, personal cred că noi trebuie să facem ceva mai mult. Este mai simplu şi mai drept să tăiem din rădăcină privilegiile acestei aristocraţii financiare, să nu mai legitimăm o imensă nedreptate socială, mai ales în contextul în care nu avem bani suficienţi pentru a plăti adevăratele ajutoare sociale.

De aceea propun comisiilor noastre de specialitate, celei de finanţe şi celei de muncă, să analizeze aceste privilegii obţinute din bani proveniţi din exploatarea acelor monopoluri încredinţate de statul nostru unor autorităţi, precum cea de supraveghere fiscală, dar şi multor altora şi să propună Parlamentului soluţii onorabile, nu oneroase.

Se ştie bine că toate celelalte categorii de bugetari, medici, profesori, simpli funcţionari, au fost aspru pedepsite pecuniar (25% austeritate pentru proşti impusă de nişte aventurieri politici) şi nimeni nu a mai câştigat în instanţă nimic sau dacă au câştigat în instanţă, banii vor veni în tranşe în viitorii 6-7 ani.

Da! Suntem pentru protecţie socială, nu pentru privilegii sociale din bani publici. Iar acest lucru îl doresc reflectat în legislaţia noastră.