Dezbateri parlamentare

Domnul Bogdan-Iulian Huţucă:

"Impozitul pe venitul global pe gospodărie nu reprezintă o soluţie viabilă pentru fiscalitatea românească!"

În loc să se preocupe de găsirea şi implementarea unor măsuri viabile de reducere a fiscalităţii, precum şi de găsirea unor soluţii cât mai coerente şi cu efecte benefice, pe termen mediu şi lung, pentru mediul privat, dar şi pentru contribuabili, PSD vine cu tot felul de experimente, aşa cum este şi această nouă idee total inaplicabilă în România, şi anume, impozitul pe venitul global pe gospodărie.

Sunt foarte multe controverse legate de acest tip de impozit. În cazul în care acesta s-ar aplica, în România, ar bulversa cu totul contribuabilii, care ar fi transformaţi în nişte contabili sufocaţi de şi mai multă birocraţie. De asemenea, ar putea bulversa şi economia, deoarece beneficiile acestui sistem de impozitare globală nu sunt nicidecum neapărat unele de succes, având în vedere că unele ţări în care se aplică deja acest impozit doresc să se renunţe la el.

Consider şi eu, ca şi alţi specialişti din domeniul fiscal, că acest sistem de impozitare ar atrage după sine şi costuri şi riscuri mai mari pentru toţi contribuabilii, costuri care nu se referă numai la bani, ci şi la reponsabilităţi, care ar fi astfel transferate în mod direct contribuabililor, devenind unele foarte complicate şi riscante.

Mai mult decât atât, sunt foarte multe întrebări de pus aici, legate de viabilitatea acestui sistem, de impactul major, atât asupra angajatorilor, cât şi al angajaţilor, dar şi de schimbarea totală a modului şi a momentului de colectare al impozitelor, care ar putea avea consecinţe directe asupra proiecţiei bugetare, iar aceste consecinţe ar putea să nu fie neapărat unele pozitive.

Consider că prin impozitul pe venitul global pe gospodărie s-ar mări în mod considerabil şi birocraţia sistemului fiscal din România - care are de fapt nevoie stringentă de simplificare, consolidare şi modernizare -, dar şi costurile de administrare ale statului, care ar putea deveni astfel un administrator de lux. Adică statul român, în loc să cheltuiască cât mai puţin pentru a-şi colecta şi administra veniturile, va trebui să scoată şi mai mulţi bani din buzunar ca să-şi înfiinţeze pentru acest impozit o armată de consultanţi şi să creeze cu totul alt sistem de colectare.

În plus, să nu uităm nici faptul că România s-a obişnuit, de mai bine de 12 ani, cu o cotă unică de impozitare, cotă care ne-a impulsionat mult economia şi care a încurajat, în mod considerabil, investiţiile străine şi, de aceea, este de neînţeles faptul că PSD vrea tocmai acum, doar de dragul schimbării, să înlocuiască ceva ce funcţionează foarte bine, cu altceva impredictibil şi la care alte state vor să renunţe.

Luând în considerare toate aceste aspecte, dar şi multe altele referitoare la această temă, care ar trebui rapid clarificate, cum ar fi, de exemplu, intenţia Guvernului PSD de a impozita, diferenţiat, absolut toate veniturile pe care le au românii, indiferent de sursă şi nevoie, se nasc aberaţii precum: ideile de impozitare a indemnizaţiilor pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav; impozitarea burselor de şcolarizare, a sumelor primite sub formă de sponsorizare sau a premiilor olimpicilor. Nici măcar ajutoarele pentru boli incurabile sau avantajele în bani pentru persoanele cu handicap nu scapă de noile intenţii de impozitare ale PSD.

Eu cred că România nu are în acest moment nevoie de invenţii radicale în privinţa modului de impozitare, ci are nevoie de lucruri simple, dar aplicabile, are nevoie de foarte multă predictibilitate, are nevoie mai ales de măsuri care să conducă la stimularea dezvoltării mediului privat şi care să contribuie la atragerea a cât mai multor investiţii de top.

Dar pentru acest lucru avem în primul rând nevoie de multă coerenţă, domnilor guvernanţi, şi nu de heirupisme, care pot deveni periculoase pentru tot ceea ce s-a construit până în prezent în economia românească.