Dezbateri parlamentare

Domnul Korodi Attila:

Zilele trecute am citit cu mare atenţie relatările din presă despre exerciţiul militar "Concordia 19", care se va desfăşura în judeţele Harghita şi Covasna.

"România se pregăteşte de război, în Harghita şi Covasna. Sute de militari au fost mobilizaţi" sau Miercurea viitoare "va exploda" o fabrică de bere din Miercurea Ciuc. "Victime multiple şi contaminare chimică".

În completare, Marian Botea, şeful Direcţiei de Operaţiuni din cadrul Statului Major al Apărării, oferă explicaţii - armata României se antrenează pentru un război hibrid ca cele din Georgia şi Ucraina.

Dintre toate aceste elemente, reiese o explicaţie cât se poate de clară - alegerea locaţiei nu este întâmplătoare, deoarece instituţiile statului român folosesc analogii prin care se pot deduce similitudini între tot ce s-a întâmplat în cazul Georgiei şi Ucrainei. Ambele situaţii au implicat un element în care o minoritate etnică a fost împinsă într-un conflict.

În aceste condiţii, putem să ne întrebăm, pe bună dreptate, ce a presupus statul român, când a luat decizia ca aceste exerciţii să fie organizate în judeţele Covasna şi Harghita, care sunt locuite în mare parte de minoritatea maghiară. Să înţelegem că situaţia din Georgia, unde ştim bine ce s-a întâmplat cu Osetia de Sud, sau cazul Ucrainei, care se poate considera un caz de manual pentru a defini războiul hibrid, se aplică ca scenarii plauzibile în centrul României, o zonă cu nicio trăsătură similară cu cele două în afara faptului că este populată de o minoritate preponderentă etniei minoritare?

Sper ca răspunsul să fie un nu hotărât. România fiind membru al Uniunii Europene şi al NATO, unde relaţia între majoritate şi minoritate are la bază dialogul, trebuie să fie unită când vine vorba despre pregătirea ţării pentru astfel de situaţii. Dar aceste pregătiri nu ar trebui să lase senzaţia că statul român presupune ca în centrul ţării - Harghita, Covasna - în zona populată de etnicii maghiari, ar exista posibilitatea de a avea de a face cu cazuri enumerate mai sus din Georgia sau Ucraina.

Acest demers nu face decât să dezbine. România nu îşi respectă propriii cetăţeni. Uită că şi în aceste două judeţe trăiesc cetăţeni, care sunt plătitori de taxe şi impozite, oameni care contribuie la dezvoltarea acestei ţări, comunităţi care consideră că statul român îi ţine în subdezvoltare. Guvernul trebuie să investească în această zonă prin proiecte economice, prin legi care sunt altele decât cele împotriva steagurilor, şi care deservesc economia acestor judeţe.

UDMR a spus-o şi o va spune întotdeauna: vom considera că situaţia minorităţilor din România este soluţionată în momentul în care cetăţenii de etnie maghiară nu se vor mai simţi ca cetăţeni de rangul doi. Însă astfel de manifestări, precum cea a armatei române, şi în special aceste declaraţii, ce pot fi uşor interpretate, accentuează disconfortul din societate. Dacă România, fiind membru UE şi NATO, îşi doreşte să fie un etalon în protecţia drepturilor minorităţilor, trebuie să se bazeze pe dialog în relaţia cu minoritatea şi să le respecte, aşa cum şi cetăţenii acestor două judeţe contribuie la dezvoltarea acestei ţări.