Dezbateri parlamentare

Domnul Florică Ică Calotă:

"Salvarea sectorului piscicol"

Trebuie conştientizată importanţa pescuitului şi a pisciculturii pentru mijloacele de trai ale oamenilor, în special pentru milioanele de familii care aparţin unor comunităţi dintre cele mai sărace din lume.

La nivel internaţional, cazul cormoranilor a fost discutat încă din 1994, la reuniunea Comitetului ştiinţific al Convenţiei de la Bonn, când a fost făcută recomandarea de a se elabora un plan de administrare a efectivelor de cormorani.

Producătorii români au solicitat de mulţi ani realizarea unui echilibru între obiectivele de dezvoltare durabilă a acvaculturii româneşti şi cele care privesc protecţia cormoranilor.

S-a demonstrat că în multe state membre ale Uniunii Europene cormoranii au provocat daune permanente vegetaţiei din anumite zone geografice.

Pentru a se ilustra problema efectivelor piscicole din apele de coastă şi interioare, s-a evidenţiat faptul că, în condiţiile unui consum zilnic de 400g-600 g de peşte, aceste păsări fac să dispară anual peste 300.000 de tone de peşte din apele europene. În multe state membre, cantitatea de peşte consumată de cormorani este de mai multe ori mai mare decât producţia obţinută de pescuitul profesionist din apele interioare şi din crescătoriile de peşte de consum.

Deosebit de grave sunt pierderile la speciile de peşti ameninţate cu dispariţia. Industria pescuitului are de suferit nu doar prin reducerea oportunităţilor de a prinde peşte, ci şi prin pagubele directe provocate prin distrugerea plaselor.

Deşi în ţara noastră au fost utilizate o serie de metode alternative pentru protejarea producţiei din piscicultură precum plase, tunuri cu gaze sau radiofrecvenţe, laser, cormoranii s-au adaptat, astfel încât aceste metode s-au dovedit ineficiente.

Această specie de pasăre, ca toate celelalte specii sălbatice, de regulă, se bucură de o protecţie cvasiabsolută, astfel încât este interzisă capturarea sau uciderea intenţionată, deteriorarea sau distrugerea intenţionată a cuiburilor şi ouălor, precum şi perturbarea păsărilor, în special în perioada de reproducere.

Potrivit Directivei privind conservarea păsărilor sălbatice, statele membre pot aplica derogări de la aceste măsuri de protecţie stricte "pentru a preveni daune considerabile asupra recoltelor, a şeptelului, a pădurilor, a pescăriilor şi a apelor" sau "pentru protecţia florei şi a faunei", dacă nu există altă soluţie satisfăcătoare.

Anul trecut, cu membrii Comisiei pentru agricultură am modificat Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, prin excluderea cormoranului mare din Anexa nr. 2 şi includerea acestei specii în Anexa nr. 1, la care vânătoarea este permisă între 1 septembrie şi 28 februarie.

Obiectivul nu este reglementarea populaţiei de cormorani ca scop în sine, ci realizarea unui echilibru între obiectivele diferite, dar perfect legitime, în sensul unei utilizări durabile a efectivelor piscicole, protecţia păsărilor şi conservarea unei faune variate de peşti şi păsări, pe de-o parte, şi respectarea intereselor legitime ale pescarilor şi proprietarilor de iazuri piscicole pentru o utilizare economică a efectivelor de peşti, pe de altă parte.