Dezbateri parlamentare

Doamna Biró Rozália-Ibolya:

"Problema vârstnicilor"

Schimbarea demografică este în mod clar unul dintre fenomenele definitorii ale vremurilor noastre. Are un impact direct asupra tuturor generaţiilor şi tuturor statelor membre ale UE. Ne defineşte competitivitatea, democraţia, modelul nostru unic de economie socială de piaţă şi rolul UE în lume. Combinaţia dintre scăderea natalităţii şi creşterea speranţei de viaţă trebuie să fie luată în considerare în aspiraţiile noastre pentru prosperitate continuă şi dezvoltare sustenabilă.

Toţi membrii societăţii, fără discriminare în funcţie de vârstă, ar trebui să fie împuterniciţi să fie şi să se simtă utili şi împliniţi. Doar împreună putem conduce schimbări constructive, ne putem reînnoi democraţia şi îmbunătăţi progresul economic şi social. Membrii mai în vârstă ai societăţii pot contribui într-un mod semnificativ şi măsurabil la binele social şi la progresul economic, iar generaţiile noastre active şi muncitoare merită tot sprijinul în atingerea creşterii şi prosperităţii ca bază pentru bunăstarea socială!

Avem obligaţia de a cultiva, promova şi sprijini iniţiativele care sunt înrădăcinate într-o perspectivă intergeneraţională şi care îmbunătăţesc bunăstarea şi dezvoltă coeziunea socială, la toate nivelurile.

Îmbătrânirea, în România, este văzută mai degrabă ca o tragedie ce atrage asupra individului singurătatea şi nesiguranţa. Pentru bătrâni, oportunităţile de îngrijire sunt reduse. Îngrijirea bătrânilor, dar şi asistenţa socială în general au devenit servicii pe care statul le-a externalizat. Deşi sunt construite din bani publici, au ajuns să fie în cele mai multe cazuri o afacere privată.

Într-o ţară în care riscul de sărăcie şi excluziune socială este de 34,4%, cel mai ridicat nivel din statele UE, iar pensia medie este de 1.855 de lei, cu o valoare reală care a scăzut sub nivelul din 2012, din cauza inflaţiei, să fii bătrân şi singur a ajuns o poveste despre supravieţuire.

Faptul că au plecat din ţară milioane de oameni, majoritatea în puterea vârstei, în căutarea unui loc de muncă mai bun, concură la agravarea situaţiei privind îngrijirea bătrânilor rămaşi în România. Dintre cei plecaţi, unii se întorc să aibă grijă de părinţi, dar pentru marea majoritate, abandonarea unui loc de muncă plătit de câteva ori mai bine decât în România nu este o opţiune.

În cele mai multe cazuri, îngrijirea unui om bătrân presupune asistenţă specializată, un serviciu social deficitar, care este împărţit în mod inegal între autorităţile publice şi firmele private. La nivel naţional, în 2023 sunt înregistrate oficial 32.570 de paturi în aceste cămine pentru vârstnici, licenţiate de Ministerul Muncii. Dintre cele 743 de cămine, 84% sunt private.

Doar printr-o educaţie privind longevitatea şi o alfabetizare adecvată privind longevitatea, putem promova stilul de viaţă care contribuie la o viaţă sănătoasă mai lungă. Sănătatea mintală şi bunăstarea sunt esenţiale, iar activitatea fizică pe tot parcursul vieţii ar trebui încurajată în vederea susţinerii bunăstării persoanelor în vârstă. Activităţile de grup de multe feluri - sport, cultură, educaţie, voluntariat etc. - pot fi fundamentale pentru a rămâne sănătoşi, pentru a combate problemele de sănătate mintală şi pentru a preveni singurătatea. Întreaga societate poate beneficia de oportunităţile oferite prin longevitatea sănătoasă.

Politicile noastre trebuie să recunoască faptul că, în primul rând, o casă reprezintă un loc sigur şi stabil, fiind baza pentru construirea unei vieţi, ca parte a unei comunităţi. Inspirându-ne din cele mai bune practici care asigură accesul la locuinţe pentru tineri şi pentru cei care pot contribui la construirea unei comunităţi locale înfloritoare, trebuie să ne adaptăm planificarea socială şi stocul de locuinţe la tendinţele demografice, în special o "generaţie de argint" în creştere, stimulând, crearea de locuinţe multigeneraţionale.

Pentru a promova astfel de locuinţe adecvate şi accesibile, trebuie să înlăturăm obstacolele din calea investiţiilor în construcţii noi şi renovări şi trebuie să accelerăm procedurile de planificare, inclusiv prin eficientizarea legislaţiei europene şi reducerea sarcinii administrative a acesteia.

De asemenea, durata de viaţă mai lungă înseamnă să lucrezi mai mulţi ani cu oportunităţi mai adaptive. Căile de carieră flexibile, cum ar fi munca de acasă sau în străinătate, schimbarea tiparelor de muncă, inclusiv intervale plătite sau neplătite, pentru acordarea de îngrijiri, nevoi de sănătate, nevoi familiale, învăţare pe tot parcursul vieţii sunt direcţii de acţiune asupra cărora trebuie să ne aplecăm cu seriozitate.

A venit momentul să decuplăm momentul pensionării de intrarea în inactivitate şi să urmărim încurajarea pensionarilor să ducă o viaţă productivă, menţinând cetăţenii în vârstă activi din punct de vedere profesional, atâta timp cât sunt sănătoşi şi dornici să muncească. Datele statistice indică faptul că un rol activ în societate este un factor pozitiv care ajută la menţinerea problemelor de sănătate la distanţă.

Pentru a contribui mai mult la piaţa muncii, oamenii vor trebui să-şi perfecţioneze şi să îşi recalifice de mai multe ori pe parcursul carierei; acesta trebuie să fie un proces de învăţare pe tot parcursul vieţii şi nu numai în teorie, ci şi în practică. În special, lucrătorii vor fi din ce în ce mai implicaţi în locuri de muncă care necesită abilităţi ştiinţifice şi tehnologice îmbunătăţite. Pentru a avea o societate puternică, sustenabilă trebuie să avem relaţii înfloritoare între generaţii şi familii înfloritoare.

Pentru a avea familii înfloritoare şi o mai bună dezvoltare demografică, trebuie să urmărim ca prin politicile implementate să creăm un mediu prietenos pentru familii, copii şi seniori. Este necesar să investim în continuare în servicii sociale de înaltă calitate şi în politici favorabile familiei, în special în educaţia şi îngrijirea timpurii a copilăriei, bazându-ne pe o piaţă a muncii incluzivă şi favorabilă, o economie socială de piaţă înfloritoare şi finanţe publice solide.

Furnizarea de servicii esenţiale la preţuri accesibile şi de îngrijire de calitate adecvată pentru cetăţenii de toate vârstele va necesita eforturi financiare sporite, care nu pot fi puse pe umerii unei generaţii mai tinere în scădere. Prin urmare, ne vom angaja într-un nou pact intergeneraţional, care ar permite cetăţenilor din toate generaţiile să participe pe deplin la elaborarea politicilor.

UDMR este iniţiatorul şi susţine cu fermitate instituţia familiei, coabitatul intergeneraţional.

Începând din 2018, Organizaţia de femei a UDMR a iniţiat Programul "Dezvoltăm comunităţi prietenoase cu seniorii", esenţa lui constând în identificarea tuturor oportunităţilor existente la nivel de comunitate locală pentru a-i menţine pe cetăţenii care se pensionează în viaţa activă, la nivelul comunităţii. Experienţa lor de viaţă, cea profesională, înţelepciunea şi dorinţa de a fi parte integrantă activă a vieţii cotidiene reprezintă valori inestimabile pentru noi, toţi.

Sprijinim toate formele de organizare a cluburilor de pensionari, asociaţiile şi fundaţiile care reprezintă interesele pensionarilor şi dezvoltăm şi diversificăm un dialog şi o conlucrare activă cu aceştia.

În actualul context, sistemul românesc de asistenţă socială trebuie să-şi propună o schimbare a abordării, o transformare radicală a pârghiilor de intervenţie, în care accentul să fie pus pe măsuri de prevenţie, pe furnizarea de servicii sociale, pe dezvoltarea de servicii sociale integrate destinate categoriilor vulnerabile, inclusiv persoanelor vârstnice, consolidarea capacităţii serviciilor publice de asistenţă socială şi asigurarea, dar şi profesionalizarea personalului din domeniu.