Dezbateri parlamentare

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Tinerii încep să gândească verde"

Aducerea copilului spre natură este principalul scop al educaţiei ecologice în şcoli. Din acest punct, natura va completa învăţarea, iar profesorul intră în planul doi. În România, statul nu acţionează ca suport al iniţiativelor ecologice ale tinerilor. Totodată, România nu are parte de cursuri de educaţie ecologică în şcoli. Un caz ilustrativ este cel al Grupului Şcolar Industrial "Ştefan Anghel", din Reşiţa, unde chiar şi orele de biologie au fost scoase din programă. Acolo însă, profesoara Lucia Munteanu a avut iniţiativă şi a înfiinţat o clasă de protecţie a mediului.

Sistemul de învăţământ trebuie schimbat, iar educaţia ecologică să îşi primească importanţa cuvenită. Educaţia ecologică nu este înţeleasă în multe dintre şcolile româneşti. De multe ori, se confundă ecologizarea cu salubrizarea. Cheia succesului stă în implicarea profesorilor, învăţătorilor, pentru că ei petrec cel mai mult timp cu elevul. Scopul final este reducerea poluării, consumului de apă şi energie în şcoli. De exemplu, în oraşul Luxemburg s-a construit recent prima şcoală 100% ecologică, construită din materiale ecologice şi care foloseşte energie regenerabilă la încălzire.

La summit-ul pe probleme de mediu de la Copenhaga, România a fost criticată pentru modul în care îşi administrează ariile protejate. Nu avem încă instituţii de stat capabile să facă faţă acestei probleme. Chiar şi programele guvernamentale de anvergură au dat de cele mai multe ori greş. "Casa verde", spre exemplu, program anunţat anul trecut, a fost restrâns treptat, fiind inaccesibil românului de rând.

Un alt eşec poate fi socotit programul "Marea debarasare", în urma căruia au fost strânse prea puţine deşeuri electrice, cu mult sub cota estimată iniţial.