Dezbateri parlamentare

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Normalizarea salarizării în companiile de stat"

Pe bună dreptate, presa şi opinia publică din România au vuit săptămâna trecută, atunci când Guvernul României a avut curajul să facă public şi să îşi asume rezolvarea altei situaţii injuste din România, şi anume nivelul colosal al salariilor directorilor din companiile aflate în proprietatea statului român. Mulţi ani de zile am tot auzit "cântecul vesel despre salariile nesimţite din sistemul public", însă declaraţiile politice au rămas simple declaraţii, iar şefii acestor companii au continuat să trăiască liniştiţi şi să încaseze 15 mii, 12 mii sau 10 mii de euro lunar.

Personal, nu aş avea prea multe obiecţii faţă de un director de companie publică ce are un salariu mare, însă acesta să fie rezultatul unor performanţe remarcabile, clare, obiective, comensurabile: creşterea cifrei de afaceri a companiei, creşterea profiturilor, a competitivităţii sau a creşterii salariilor pe ramură.

Cum ştim cu toţii, nici unul dintre criteriile de performanţă de mai sus nu este îndeplinit de nici una dintre companiile în care salariile îi făceau invidioşi şi pe cei mai mulţi directori de bănci din sistemul privat. Sfidând criza economică, sfidând situaţia grea cu care se confruntă angajaţii, sfidând lipsa totală de performanţă a propriilor companii, directorii şi membrii consiliilor de administraţie şi-au stabilit după bunul plac salarii necuvenite în raport cu performanţele lor.

Ordonanţa Guvernului adoptată săptămâna trecută face primul pas către o reinstaurare a echilibrului şi bunului simţîn sistemul de salarizare din aceste companii, plafonând nivelul salarial al directorilor la cel mult de şase ori nivelul salariului mediu pe ramura din care compania face parte.

Cu toate acestea, vreau să atrag atenţia că, prin diminuarea nivelului indemnizaţiei de conducere, şefii acestor companii nu vor fi exoneraţi de obligaţia îndeplinirii unor criterii certe de performanţă pentru companiile pe care le conduc! Plafonarea nu trebuie să fie sinonimă cu "nu mai trebuie să muncesc pentru că Guvernul mi-a tăiat din leafa grasă!". Nu! Nicidecum! Trebuie să fie doar semnalul clar "aşa nu se mai poate!". Adică salarii uriaşe fără pic de performanţă.

În plus, cred că bunele intenţii ale Guvernului Ponta vor trebui completate, atunci când ordonanţa va ajunge la Parlament şi va parcurge procesul normal de transpunere în lege, cu stabilirea unor criterii stricte de performanţă pentru încasarea indemnizaţiei de conducere. Acest lucru pentru că sunt în continuare şefi de companii cu capital de stat care nu au depus nici un efort pentru eficientizarea companiilor lor. Aceştia nu merită nici măcar un leu, ci chiar trebuie revocaţi din funcţiile lor.

Nu îmbrăţişez ideea că o companie de stat nu poate fi profitabilăşi competitivă. Avem sute de exemple de companii extrem de performante în Uniunea Europeană şi avem zeci de exemple chiar în România. Aşadar, se poate!

Pentru aceasta, consider că gestul făcut de Guvernul României nu este numai un gest care trebuie salutat, ci şi unul care trebuie dus mai departe, iar componenta strict salarială a directorilor şi personalului auxiliar, trebuie coroborată şi completată cu o grilă obiectivă de criterii de performanţă în care fiecare angajat să fie remunerat în funcţie de propria performanţă.