Dezbateri parlamentare

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Absenteismul masiv la vot şi pasivitatea - câştigătorii detaşaţi ai alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014"

Victor Ponta s-a proclamat câştigător datorită scorului obţinut de Alianţa PSD-PC-UNPR, scor care situează PSD cu aliaţii săi sub linia simbolică de 40% şi mult sub ceea ce preziseseră exit-poll-urile, mereu favorabile PSD. Pentru Victor Ponta, care vrea să devină în toamnă preşedinte, scopul suprem este să împiedice o unificare a forţelor de dreapta care să prezinte un unic candidat. De aceea, i-a invitat imediat pe liberali să refacă USL, sperând să disloce PNL.

Pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale, Victor Ponta nu îşi poate pune panouri mult mai multe şi mult mai mari, nu poate avea mult mai multe televiziuni de partea sa, nu-şi poate submina adversarii şi mai mult. PSD şi Victor Ponta e greu să găsească alegători noi, pentru că această victorie a fost una câştigată cu preţul împingerii artei diversiunii dincolo de limita unui joc politic democratic. Faptul că nu au depăşit pragul psihologic de 40% ne arată că există limite ale eficienţei artei diversiunii. Mai mult, ea poate să provoace un efect invers. PSD ar vrea să repete momentul din 2000, ultimul în care a ieşit învingător la prezidenţiale. Şi atunci controla România economic şi mediatic, şi atunci guverna practic singur (cu sprijinul parlamentar al UDMR), şi atunci a luat la alegerile locale un scor identic cu cel din 25 mai 2014.

Pentru români, lecţia acestor alegeri este că deocamdată lupta politică se duce între opoziţia formată din partidele de dreapta ale spectrului politic şi un PSD foarte convins în tendinţa lui antidemocratică. Marele învingător al europarlamentarelor guvernează România prin televiziuni şi diversiuni. De la "USL trăieşte" la USD, de la Tăriceanu la Diaconu, de la "uniţi împotriva lui Băsescu" şi naţionalism folcloric până la asasinatul în serie al ideii de exit-poll, PSD este mai lipsit ca niciodată de consistenţă politică.

Dacă Victor Ponta câştigă prezidenţialele, vor urma cel mai probabil şase ani de putere absolută a PSD, perspectivă într-adevăr îngrijorătoare. Toţi actorii implicaţi ai opoziţiei din România au obligaţia să ajungă la o soluţie prin care să bareze drumul lui Victor Ponta şi al PSD către obţinerea puterii absolute. Raţiunea politică şi cifrele arată însă că PSD şi Ponta pot fi înfrânţi doar de o opoziţie unită şi un candidat comun. Dreapta are nevoie de o campanie agresivă, inteligentă, aplicată pe toate aşteptările alegătorilor, care să scoată în evidenţă toate slăbiciunile şi greşelile guvernării lui Victor Ponta şi ale Alianţei USD. Absenteismul masiv la vot la alegerile europarlamentare a legitimat stânga în România.

Opoziţia trebuie să strângă rândurile şi toţi ar trebui să lanseze un singur mesaj către electorat: orice vot acordat Alianţei PSD-PC-UNPR îi netezeşte drumul lui Victor Ponta către preşedinţie. Altfel, România se va întoarce cu peste 20 de ani în urmă, sub dominaţia unei puteri unice şi a partidului-stat, cu un guvern susţinut de o majoritate parlamentară care a sfidat statul de drept şi a atentat la Constituţie după bunul său plac, un guvern a cărui performanţă economică constă în introducerea a nu mai puţin de 36 de noi taxe şi impozite în decursul a două valuri majore de modificare a cadrului fiscal. Cu stânga lui Ponta, România va avea datorii şi taxe mari, investiţii şi locuri de muncă puţine.