Dezbateri parlamentare

Doamna Daniela Oteşanu:

"Cota de gen - între lozincă şi oportunitate"

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la rolul femeilor în politică, la prezenţa activă în societate, pentru că realitatea ne arată că femeile aduc un plus în orice domeniu în care se implică.

În familie, în societate şi chiar între prieteni, orice persoană, indiferent de sex, are rolul său autodefinit, însă depinde de membrii acelui grup cum percep această persoană. Este adevarat că femeile au stiluri mult mai diferite decât bărbaţii, unele mizează pe agresivitate, altele se impun prin profesionalism şi eleganţă. Respectul celor din jur este greu de obţinut, dar este un argument solid pentru a încerca, de câte ori avem prilejul, schimbări importante în mentalitatea oamenilor. În ansamblu, eu cred cu tărie că femeile aduc echilibru în politică şi în societate.

Dacă vorbim despre reprezentativitatea femeilor la nivel decizional, fie în afaceri sau în politică, lucrurile nu par imposibile. Statistica ne spune că în România femeile administrează o afacere la fel de bine ca bărbaţii, iar acest lucru este valabil şi la nivel mondial. Este adevărat că, din punctul de vedere al persoanelor care demarează o afacere, bărbaţii sunt majoritari, însă aceasta nu înseamnă că nu există şi femei importante în business.

La nivelul afacerilor mai mici, femeile sunt ceva mai bine reprezentate, dovedind curaj, iniţiativă şi spirit antreprenorial. În cercetarea academică, chiar şi cea economică, femeile devin dominante, cu procente superioare bărbaţilor.

În ţara noastră, regăsim femei în vârful ierarhiei sociale într-o proporţie mai mică decât în alte state, unde femeile sunt prezente în număr mai mare în politică şi în administraţie. În România, vedem mai multe femei în fruntea ONG-urilor. Caritatea este o calitate recunoscută şi acceptată mai uşor de români.

Similar se întâmplă şi în domeniul educaţiei. Femeile nu sunt o minoritate, ba, din contră, trebuie să vorbească şi mai ales să fie ascultate, pentru ca mentalitatea românilor, încă blocată în diferenţele de gen, să înceapă să se "desţelenească".

Mai cred şi că femeile reprezintă o şansă în plus pentru România. Trebuie doar să mai găsim modele româneşti, care să fie ca Margaret Thatcher, Hillary Clinton, Angela Merkel, Dilma Roussef, Tarja Halonen, care au zdruncinat puţin această lume predestinată, parcă, bărbaţilor.

O discuţie importantă este şi cea legată de credibilitatea femeilor, iar acest lucru depinde în mare măsură şi de noi, dar şi de faptul că trebuie să ni se acorde o şansă mai mare şi să nu mai fim etichetate a priori, unele că sunt prea tinere, altele ca sunt "prea" vârstnice, unele "prea" frumoase, altele că sunt "doar" economiste, medici sau ingineri.

Dacă luăm cazul doamnei Angela Merkel, observăm cu uşurinţă că succesul în politică nu ţine de frumuseţe, de întâmplări sau de compromisuri, ci de tăria convingerilor, de competenţă, de profesionalism şi de responsabilitate, de abilităţile de comunicare. Puţin noroc nu strică, dar trebuie multă inteligenţă să-l valorifici.

Sunt sigură că respectul şi credibilitatea celor din jur, care nu au legătură cu un post sau o poziţie socială, nu se câştigă nici cu frumuseţe, nici cu noroc, nici cu relaţii. Ba, mai mult, cu cât un om este mai nepotrivit pentru o funcţie de prim rang, fie femeie sau bărbat, cu atât devine mai "mic" în ochii populaţiei. Demnitatea şi respectul de sine nu sunt "amănunte" ale cotei de gen.