Dezbateri parlamentare

Domnul Florin Gheorghe:

"1 mai - ziua respectului pentru muncă şi pentru cei care muncesc"

La sfârşitul acestei săptămâni, mai precis în data de 1 mai, cea mai mare parte a statelor din lume şi miliarde de angajaţi vor sărbători Ziua internaţională a muncii. Astăzi, pentru lucrătorii din lumea întreagă, 1 mai este un prilej de sărbătoare, zi declarată liberă în cinstea jertfelor de la finalul secolului al XIX-lea, manifestaţii care au consacrat limitarea timpului de lucru al angajatului la 8 ore pe zi. Adoptarea acestei sărbători de către tot mai multe state ale lumii nu reprezintă decât semnalul clar că statele lumii acordă tot mai multă importanţă drepturilor angajaţilor, iar aceştia se bucură tot mai mult de condiţii mai bune de lucru.

România se bucură şi ea de această sărbătoare şi cea mai mare parte a românilor se va bucura de sfârşitul de săptămână extins. Cu toate acestea, nu pot să nu remarc faptul că nu toţi românii se bucură de drepturile conferite de legislaţiile naţionale şi de rezoluţiile internaţionale care ghidează relaţiile dintre angajat şi angajator. Când spun acestea nu pot să nu fac abstracţie de milioanele de români plecaţi la muncă în străinătate, nu toţi prin relaţii oficializate prin acte sau contracte de muncă. Vor sărbători oare vineri toţi românii noştri din diaspora Ziua internaţională a muncii? Le sunt lor respectate toate drepturile acolo unde muncesc? Muncesc ei 8 ore pe zi sau mai mult? Le este lor respectat timpul de odihnă sau de repaus? Dar condiţiile de muncă sunt ele civilizate? Din păcate, mie îmi este greu să vă răspund pozitiv la aceste întrebări. Ceea ce pot să remarc este că tot mai multe publicaţii din străinătate ne descriu, aproape săptămânal, situaţii în care visurile românilor plecaţi pentru a câştiga o pâine pentru copiii lor se transformă în coşmaruri greu de imaginat: mame şi tinere abuzate sexual, bărbaţi, femei şi chiar minori exploataţi fizic prin orare de lucru de 12-14 ore, condiţii de muncă demne de evul mediu timpuriu, lipsa unei nutriţii adecvate şi uneori chiar lipsa accesului la apa potabilă. Nu fără argumente unii jurnalişti europeni ne numesc metaforic ca fiind sclavii moderni ai Europei.

Situaţia respectării drepturilor angajaţilor români aflaţi la muncă în străinătate nu este nicio poveste tristă de spus la o cafea şi nicio problemă la care să aşteptăm ca soluţiile să vină de la sine, ci este o problemă cât se poate de reală la care trebuie să se răspundă doar prin acţiune instituţională intransigentă. Statele care au primit români la muncă ştiu foarte bine că mare parte a creşterii economice şi a prosperităţii create în economiile lor din ultimul deceniu se datorează sudorii de pe frunţile muncitorilor români. Guvernele acestor state ştiu foarte bine că românii muncesc mai mult, mai bine şi pe salarii mai mici. Aceleaşi guverne, din păcate, se fac că nu observă că angajatorii nu respectă drepturile angajaţilor români şi tolerează o stare de fapt care este în contradicţie cu toate principiile societăţilor democratice. De asemenea, sunt tolerate campanii mediatice care pun într-o lumină nefastă românul, ca fiind acel pericol estic care munceşte mult pe bani puţini, "furând" locurile lor de muncă. Aş vrea să menţionez că, după începerea crizei economice mondiale, şi în România angajatorii din ţară nu au făcut excepţie de la acest tip de comportament şi au început să citească drepturile angajaţilor printre rânduri. Acest lucru este expresia atât a temerii angajaţilor de a-şi pierde locul de muncă, dar şi efectul unor instituţii publice nu tocmai vigilente în apărarea drepturilor angajaţilor.

Îmi doresc cu toată puterea ca economia României să genereze în cel mai scurt timp mult aşteptatele locuri de muncă bine plătite, care să-i aducă acasă pe românii noştri plecaţi nu de bine din ţară. Îmi doresc ca, prin arhitectura instituţională şi cadrul legal, noi, parlamentarii, să contribuim pentru ca România să devină un exemplu de bune practici în respectarea drepturilor angajaţilor, iar ori de câte ori se va sărbători ziua de 1 mai, România să fie acel exemplu pozitiv.