Dezbateri parlamentare

Domnul Găvrilă Ghilea:

"Ori e lege, ori tocmeală!"

Nu mică mi-a fost mirarea să constat, în cursul unei documentări pe care am efectuat-o în ultimele săptămâni ale anului trecut, în vederea iniţierii unui proiect de modificare legislativă a Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, că unele termene imperative privind deliberarea comisiilor de constatare a pagubelor produse de exemplarele de faună de interes cinegetic şi de plată efectivă a acestora sunt ignorate tocmai de autorităţile competente chemate să le respecte şi să le aplice.

Astfel, de la tribuna Camerei Deputaţilor am adresat o întrebare ministrului apelor şi pădurilor, pe marginea modului de îndeplinire a obligaţiilor impuse de Legea nr. 407/2006, în care, în calitate de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, în situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor produse de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în Anexa nr. 1 a legii, este obligat să suporte despăgubirile din bugetul aprobat cu această destinaţie.

În răspunsul primit, eram informat, sub semnătura fostului ministru de resort, Adriana-Doina Pană, că "la nivelul instituţiei sunt înregistrate un număr de 84 decizii de plată a despăgubirilor, dintre care o cerere este în curs de soluţionare, iar celelalte au fost restituite structurilor emitente, gărzi forestiere pentru revizuire".

O asemenea stare de lucruri era, însă, de neacceptat, atâta vreme cât pentru evaluarea pagubelor prevăzute de Legea nr. 407/2006, emiterea deciziei comisiei de constatare trebuia realizată în termen de maximum 72 de ore de la depunerea cererii scrise de persoana păgubită, la unitatea administrativ-teritorială pe teritoriul căreia s-a produs paguba.

De asemenea, în conformitate cu acelaşi act normativ, plăţile către beneficiarii despăgubirilor ar fi trebuit efectuate în termen de maximum 30 de zile de la emiterea deciziei de constatare, această celeritate devoalând, practic, preocuparea legiuitorului de a limita prejudiciile suferite de proprietari prin atacarea culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice de speciile de interes cinegetic.

Chiar dacă sancţiunile contravenţionale prevăzute de această lege pentru nerespectarea termenelor imperative sunt deosebit de modice, în prezent, în comparaţie cu valoarea prejudiciilor reclamate de proprietari, sunt convins că ignorarea acestora a ţinut mai degrabă de managementul instituţional practicat la vârful Ministerului Apelor şi Pădurilor.

Am ajuns la această concluzie, după ce, în răspunsul la o întrebare similară adresată, de această dată, Ministerului Mediului, mi se comunica, sub semnătura ministrului Graţiela-Leocadia Gavrilescu, viceprim-ministru, că "în anul 2017 a fost plătită din bugetul Ministerului Mediului, suma de 1.987.730, 61 lei, cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse asupra culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice de speciile de interes cinegetic prevăzute în Anexa nr. 2 din Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare".

Deci se poate! Depinde doar de lista-anexă căreia îi aparţine specia de interes cinegetic care a produs prejudiciul şi, mai ales, de managementul instituit la vârful autorităţii publice centrale care este competentă în constatarea şi despăgubirea acestuia...