Dezbateri parlamentare

Domnul Mihai Niţă:

"Ziua Internaţională a Familiei"

Proclamată la 20 septembrie 1993, în cadrul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ziua Internaţională a Familiei este celebrată la 15 mai în fiecare an şi reflectă importanţa pe care comunitatea internaţională o acordă familiilor. Ziua familiei este sărbătorită în mai multe ţări, cu scopul de a sensibiliza opinia publică şi de a marca importanţa familiei, constatându-se că unii oameni au început să se îndepărteze de această instituţie fundamentală a societăţii. Confruntată cu probleme de ordin material şi social, familia tradiţională este afectată într-un mod îngrijorător de provocările lumii contemporane. Acestea au la bază degradarea morală. O altă cauză a destrămării unor familii o constituie fenomenul emigraţiei, motivat de necesitatea asigurării unui trai decent. Plecarea unuia dintre soţi în străinătate, pentru o perioadă mai lungă, a produs adesea destrămarea unor familii. Între părinţii plecaţi din ţară şi copiii lor, legătura de iubire familială slăbeşte, adesea. Rămaşi fără mediul firesc al familiei, copiii sunt expuşi la influenţe de ordin afectiv sau pot suferi derapaje sociale cu urmări dramatice.

"Familia este una din capodoperele naturii", spunea filozoful spaniol Santayana. Este, aşadar, tezaurul inestimabil pe care nimeni nu are dreptul a-l negustori, ori să-l altereze în vreun fel, fiindcă, atunci când vorbim despre familie, vorbim despre sacralitate. Anticul Cicero vedea familia într-un mod foarte pragmatic: "Tatăl şi mama noastră, copiii noştri, rudele noastre, prietenii noştri ne sunt scumpi; toată dragostea către ei se contopeşte şi se cuprinde în dragostea de patrie." Ce altceva poate însemna patria, decât marea familie a unei naţiuni? Ilustrul Jean Jacques Rousseau considera că "de îndată ce nu mai are patrie, omul încetează de a mai fi". Istoria ne-a demonstrat că destrămarea familiilor duce inevitabil la destrămarea naţiei.

Or, în epoca actuală, părinţii marii noastre familii, care este România, nu par să-şi înţeleagă prea bine rolul de conducători, sfădindu-se neîncetat pentru temeiuri nefaste, care pricinuiesc grave neajunsuri întregului popor. Ce exemplu pot oferi copiilor, părinţii care se ceartă mereu, făcând rău unul altuia? Cum ar putea România să fie o ţară puternică, dacă poporul este dezbinat?

Fiecare părinte îşi are un rost bine definit în cadrul familiei. Când rosturile se confundă şi se confruntă, rezultatul nu poate fi decât malefic. De curând, la Sibiu, s-au întrunit conducătorii marii familii europene, din care facem parte. Era o bună ocazie să ne demonstrăm nouă şi să demonstrăm Europei şi întregii lumi că România îşi merită locul onorabil pe care îl clamăm la ocazii festive. În realitate, preşedintele republicii noastre democrate s-a comportat ca un autocrat, excluzând participarea celorlalte autorităţi de stat, care i-au asigurat dumnealui condiţiile pentru a fi o gazdă primitoare, trăsătură caracteristică românilor. Atitudinea sa exclusivistă, egocentristă n-a servit decât propriului orgoliu. Primul om în stat continuă să recidiveze într-un comportament impropriu înaltei funcţii în care l-a investit, cu toată încrederea, naţiunea română, deşi în campania anterioară ne promisese că va fi un preşedinte model. Nu este tocmai modelul de conducător aşteptat de populaţia care l-a votat. Ignorând această realitate profund grevată de erori, Domnia Sa continuă să-şi ducă mai departe campania pentru un nou mandat, considerând, probabil, că suntem un popor lesne de prostit.

Deocamdată, despre familia tradiţională românească, preşedintele crede că ar trebui să fie mai tolerantă. Cel puţin aşa s-a exprimat în cazul Referendumului pentru familie. Asta arată cât de străine îi sunt convingerile şi tradiţiile majorităţii covârşitoare a românilor, recunoscuţi în lume pentru toleranţa lor greu de egalat.

Consider că merită să închei prezenta declaraţie citându-l pe marele Kogălniceanu: "Omul, înainte de neam şi-a iubit familia, înainte de lume şi-a iubit neamul şi patria sa de pământ, fie mare, fie mică, în care părinţii săi au trăit şi i-a îngropat, în care el s-a născut, în care a petrecut dulcii ani ai copilăriei, ce nu se mai întorc."