Dezbateri parlamentare

Domnul Ioan Mang:

"Despre responsabilitatea energetică"

De cele mai multe ori, mai ales în ce priveşte deciziile strategice, graba reprezintă cea mai proastă alegere şi duce, aproape negreşit, la efecte contrare intenţiilor iniţiale. Este şi cazul închiderii minelor de cărbune din România.

Am spus de multe ori, în ultimii ani, că rapiditatea cu care noi ne-am grăbit să acţionăm, în condiţiile în care Germania îşi propusese eliminarea utilizării cărbunelui abia prin 2030 (!), va fi contraproductivă, în condiţiile în care nu existau în acel moment, aşa cum nu există nici acum, alternative care să îl înlocuiască complet! Mai rău, în lipsa unor programe sociale adecvate, în loc să ne păstrăm forţa de muncă, prin închiderea intempestivă a minelor am creat, din păcate, forţă de muncă ieftină care a părăsit ţara! Forţă de muncă formată, în cele mai multe cazuri, din oameni cu experienţă în domeniu, experienţă de care avem atâta nevoie.

Şi iată-ne în martie 2022! După o aşa zisă liberalizare a pieţei de energie, care a produs haos, scumpiri, sărăcie şi criză. După explozia preţului la gaze. După specula din domeniul carburanţilor. Toate aceste trei elemente, prost gestionate, au favorizat o situaţie extrem de volatilă şi, încă o dată, păguboasă pentru cetăţeni. Fără discuţie, ştim că avem de a face cu o resursă poluantă. Aşa a fost mereu. Dar, în loc să ne grăbim să închidem minele - când mai aveam un deceniu sau două la dispoziţie - de ce nu ne-am gândit la retehnologizare? De ce nu ne-am gândit la tehnologii mai puţin poluante? De ce nu ne-am gândit la situaţii de criză extremă? Semnele, aşa cum am spus de ani de zile, existau!

De aceea, acum, când şi politica europeană reevaluează utilizarea cărbunelui, cred că ni se dă o nouă şansă de a face tot ce trebuia şi puteam face de mai mulţi ani. Este vorba despre responsabilitatea pe care România o are faţă de proprii cetăţeni, de siguranţa şi de prosperitatea lor. Haideţi să nu ratăm momentul.