Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"În numele cui aţi semnat, cu ochii închişi, domnule Băsescu, Tratatul de guvernanţă fiscală?!"

La începutul lunii martie, un număr de 25 state ale Uniunii Europene, inclusiv România, dar fără Marea Britanie şi Cehia, au semnat, pactul fiscal european, care prevede, în principal, reglementări fiscale pentru echilibrarea bugetelor şi coordonarea politicii economice la nivel european. Documentul, a cărui formă finală a fost convenită la Consiliul European informal din 30 ianuarie, stabileşte ca limită a deficitului bugetar structural pragul de 0,5%.

România a fost reprezentată la evenimentul mai sus menţionat nu de către premier, aşa cum s-a întâmplat în cazul tuturor celorlalte state europene, cu excepţia Franţei (stat prezidenţial), ci, evident, de către preşedintele-jucător de viitor, preşedintele-premier-guvern-parlament-şef al magistraţilor-şef al serviciilor-şef al tot ce mişcă în ţara asta, suprapus, întâi de toate, din nou, peste atribuţiile proaspătului premier!

Dacă cineva a avut cea mai mică speranţă că domnul Mihai-Răzvan Ungureanu va putea fi, măcar pentru 24 de ore, în exclusivitate stăpân peste noul său scaun bineînţeles s-a euforizat cu iluzii deşarte! Domnul Băsescu nu poate, nu vrea şi cred că nici nu ştie să stea în propria sa bancă prezidenţială şi aduce ca scuză interpretabila lui variantă de Constituţie de buzunar.

Lăsând la o parte faptul că domnul Băsescu îşi arogă mai multe funcţii, la pachet, precum celebra reclamă trei într-unul, cel puţin, dumnealui face numai ceea ce are chef şi cu soarta României. Cred că este esenţial de subliniat faptul că semnarea acestui tratat, fără a cere, cel puţin, o perioadă de tranziţie între 3 şi 5 ani şi fără a lua, sub nicio formă, în calcul gravele sale consecinţe economice asupra ţării, ne aruncă într-o sărăcie, pe termen lung, cu mult mai cronicizată decât actualele ei simptome.

Domnul Băsescu acuză opoziţia de indisponibilitate continuă la dialog, dar, în acelaşi timp, dumnealui decide singur soarta României sau, mă rog, împreună cu semnatarii săi guvernamentali, care parafează în orb un document internaţional care nu ne era absolut necesar în acest moment şi care ar fi putut fi negociat cu partenerii noştri europeni într-o formă mult mai avantajoasă, mai pertinentă, pentru fragila economie a României.

Traian Băsescu a semnat un tratat ce riscă enorm nivelul de trai al românilor, îneacă la mal economia şi ţine departe investitorii şi chiar investiţiile interne. Deşi domnul Băsescu ne prezintă zilnic drept reuşita gonflabilă a Europei, România nu se poate compara nici cu Germania, nici cu Franţa, în privinţa dezvoltării economice sau a nivelului de trai. Una este să-i impui condiţii de austeritate, pe termen lung, unui român care are salariul minim de 150 de euro şi alta este să-i ceri acest sacrificiu, nelimitat, unuia care trăieşte din cel puţin 1500 de euro pe lună!

Toţi analiştii economici atrag atenţia asupra faptului că României îi va face foarte mult rău, din punct de vedere al dezvoltării economice, acest tratat nenegociat şi în avantajul nostru.

"Una este ca Franţa să respecte deficitul bugetar, care este o ţară dezvoltată, are o industrie puternică, o infrastructură perfectă, şi alta este România, care încearcă să se dezvolte. Tăind cu aceeaşi foarfecă,francezii rămân cu un material mai mare, noi cu unul mai mic", afirmă omul de afaceriCristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri.

De asemenea, analistul economic Lucian Isar explică de ce vom fi dezavantajaţi de noul plan fiscal. "În condiţiile în care investiţiile private sunt la pământ, avem nevoie de investiţiile statului pentru a susţine economia şi a ajuta ţara să iasă din criză. Dacă impunem un deficit de maximum 0,5% din PIB, asta înseamnăzero cheltuieli de investiţii pentru statul român", a declarat acesta.

Şi comentariile analiştilor economici şi ale oamenilor de afaceri este la unison în acest sens, din păcate. Dar cui îi pasă?! În niciun caz domnul Băsescu nu este cel preocupat de binele şi de viitorul românilor.

Germania a stat pe deficit de sute de milioane de mărci zeci de ani, pentru a reuşi să pună bazele unei economii atât de solide şi eficiente. României i se impun sacrificii, când ea este deja sacrificată, de prea multă vreme, pe altarul incompetenţei. Timp de trei ani, problemele economice şi sociale ale României au ajuns la o degradare fără precedent, iar preşedintele Băsescu i-a tratat pe români cu o doză uriaşă de indiferenţă. Altfel cum se explică faptul că multele sale guverne, indecent de căpuşate şi extrem de diletant gestionate, au scos la interval, numai realizări bune de premiat cu celebrul premiu "Zmeura de aur"? Vezi recenta blocare a fondurilor europene, în valoare de 3,5 miliarde de euro, criza citostaticelor şi a altor medicamente şi tratamente esenţiale pentru bolnavii foarte grav, eşecul Schengen sau lipsa totală, inclusiv din partea premiantului Ungureanu, a oricărei măsuri de repornire a motoarelor economiei...