Dezbateri parlamentare

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Ministerul plagiaturii"

Nu voi vorbi astăzi despre corupţia din ministere. Am ales astăzi să vorbesc despre un alt fel de lăcomie şi despre tipul de om aflat la guvernare. Partidul unic are în continuare dificultăţi majore în interpretarea termenilor de executiv şi legislativ, probabil imprecis definite în Constituţia Republicii Socialiste România.

Eu credeam că parlamentul nu este doar un apendice guvernamental. Credeam că rolul său nu este doar cel de aprobare a ordonanţelor de urgenţă emise în urmă cu mulţi ani şi de a vota bugetul de stat.

Gravă eroare! Legile iniţiate de parlamentari au slabe şanse de a trece prin comisii şi de a ajunge în plen, atât timp cât zi de zi acestea sunt preluate de reprezentanţii puterii şi prezentate cu mici modificări ca proiecte proprii.

Pentru cei care mai au încă dubii, aceasta este chiar definiţia plagiatului.

Nu pot să nu remarc practica guvernamentală de însuşire a iniţiativelor legislative depuse de parlamentari şi transformarea acestora în legi care nu-şi mai ating scopul, aşa cum s-a întâmplat şi cu legile de interzicere a etnobotanicelor sau cele ce condamnau agresiunea personalului medical.

După ce mâna lungă şi scormonitoare a ministerului sănătăţii a intrat în buzunarele pacienţilor introducând coplata şi a lăsat mii de pacienţi fără citostatice, vaccinuri şi asistenţă stomatologică sau asistenţă pentru nou-născuţi, mai nou această mână ajunge şi la iniţiativele legislative deja depuse în Parlamentul României.

Poate că oficialii ministerului nu au aflat că există în acest moment un proiect de act normativ ce vizează soluţionarea promptă a tuturor cazurilor de malpraxis astfel încât pacientul să beneficieze de despăgubiri adecvate în maximum 60 de zile de la depunerea plângerii. Actuala lege apără societăţile de asigurări şi obligă pacienţii la procese costisitoare, cu durată îndelungată.

Şi în sesiunea parlamentară precedentă am depus un proiect similar, căruia i-au mai lipsit doar 27 de voturi pentru a fi adoptat, şi am crezut că schimbarea majorităţii va face posibilă adoptarea acestui proiect atât de necesar pacienţilor.

Iar dacă memoria le e prea scurtă sau prea obosită, le amintesc de legile privind etnobotanicele, condamnarea agresiunii împotriva personalului medical sau a celor ce sună abuziv la 112, deblocarea posturilor din sistemul medical, creşterea veniturilor rezidenţilor, asigurarea prevenţiei prin introducerea educaţiei pentru sănătate, reducerea TVA şi CAS sau finanţarea Institutului "Cantacuzino" şi a spitalului regional de urgenţe. Mare parte din aceste proiecte legislative, pe care le-am depus cu mult timp în urmă în parlament, stau de prea mult timp în comisii, în timp ce membri ai guvernului le pun pe tapet drept proiecte proprii.

Ne-am obişnuit ca guvernanţii doar să reacţioneze, şi nu să acţioneze, dar azi şi acum este nevoie ca măsurile pompieristice de la ministerul sănătăţii să fie înlocuite de iniţiative parlamentare care să creeze un cadru legal care să permită sistemului medical să funcţioneze la apariţia oricărei crize.