Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Stop indiferenţei faţă de pădurile României!"

Mă adresez dumneavoastră pentru a vă supune încă o dată atenţiei problemele cu care se confruntă fondul forestier naţional. Mă îngrijorează foarte mult modul în care se dezvoltă lucrurile în acest domeniu. Atunci când eram secretar de stat la păduri, eram preocupat de gestionarea controalelor pentru a stopa tăierile ilegale şi pentru a identifica variante de a împăduri terenurile degradate, astăzi vorbim de proiecte de lege care să legalizeze defrişările şi de lipsa banilor europeni pentru împăduriri.

Proiectul de lege la care fac referire, iniţiat de colegi de la PSD, nu este în concordanţă cu interesul naţional. Oricât de mult ne dorim să avem un turism dezvoltat, trebuie să înţelegem că nu putem să punem în pericol pădurea. Vă dau exemplul unei păduri aflate pe un versant, o zonă turistică foarte bună, însă a cărei defrişare pune în pericol pădurea din jur şi chiar stabilitatea versantului muntos, fiind cunoscut faptul că îndepărtarea pădurii duce la viituri, avalanşe, alunecări de teren şi secarea izvoarelor de apă.

Pădurea este factorul care stabilizează solul. Viteza de scurgere de pe versanţi este mai mică dacă zona respectivă este împădurită. Muntele este un loc unde nu se face curăţenie. În urma defrişărilor rămân crengi, buşteni, rădăcini de copaci, rumeguş, iar ploile abundente le duc la vale. Efectele sunt dezastruoase: se înfundă podurile, podeţele, au loc alunecări de teren, se modifică adesea configuraţia albiilor râurilor.

De asemenea, trebuie să fim conştienţi de faptul că regenerarea pădurii nu se face peste noapte, iar cum niciun Guvern din 1990 încoace nu a alocat bani pentru împăduriri, să nu ne mirăm de ce avem inundaţii şi pagube aşa mari.

Consider că România va progresa în momentul în care nu vom mai încerca să reinventăm programe şi proiecte în fiecare an, ci vom urma o strategie clară de dezvoltare, asumată de întregul sector.

Lipsa unei viziuni de dezvoltare a pădurilor în acest moment face cu atât mai necesară aplicarea Strategiei Forestiere Naţionale 2014-2020. Astfel, în anul 2012, când am fost secretar de stat la Ministerul Mediului şi Pădurilor, am realizat împreună cu reprezentanţii sectorului forestier Strategia Forestieră Naţională 2014-2020, iar acum, în 2014, aceasta stă într-un sertar la minister, în loc să stea la baza negocierilor pentru atragerea de fonduri europene pentru împăduriri şi corectarea torenţilor.

Rolul sectorului este extrem de important pentru funcţia de protecţie împotriva inundaţiilor şi eroziunii, a calităţi aerului, solului şi apei, a biodiversităţii asigurate de pădurile României. Ieşirea sectorului forestier de sub spectrul subdezvoltării şi tăierilor ilegale este un deziderat strategic de interes naţional, care nu se poate realiza în condiţiile subfinanţării sale.

Ministrul delegat pentru energie ne spunea zilele acestea că în perioada 2014-2024 România ar trebui să încurajeze dezvoltarea prudentă a sectorului de energie regenerabilă, cu accent pe biomasă, luând în considerare faptul că investiţiile în sectorul eolian şi cel fotovoltaic s-au dezvoltat foarte repede în ultimii ani, nu într-un mod sustenabil. În felul acesta, vorbim din nou de o presiune foarte mare asupra pădurii româneşti, pentru care nu există perspectiva financiară de a creşte suprafaţa împădurită.

O legislaţie silvică adecvată este imperios necesară şi pentru prevenirea şi combaterea efectelor induse de secete şi inundaţii. Totodată, se manifestă tendinţe de deşertificare în unele zone ale ţării. Sunt necesare decizii ferme pentru salvarea pădurilor actuale din sudul şi sud-estul ţării. Adevărul este că situaţia actuală a pădurilor nu este de natură să asigure echilibrul hidrologic al ţării, ceea ce impune, cu necesitate, adoptarea unor măsuri energice pentru creşterea semnificativă a gradului de împădurire, aceasta şi pentru reconstrucţia ecologică a pădurilor deteriorate.

Actualul ritm de extindere a domeniului forestier al ţării este anemic, nesemnificativ şi trebuie să spun că România se află pe unul dintre ultimele locuri din Europa. De aceea, cred că este nevoie de un efort al întregii naţiuni pentru a depăşi impasul în care ne aflăm. Să nu uităm că vorbim, în fond, despre apă, hrană şi despre sănătatea românilor de astăzi şi de mâine!