Dezbateri parlamentare

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"Legea salarizării unitare este de fapt legea salarizării arbitrare"

Săptămâna trecută, Parlamentul României, prin Camera Deputaţilor, a adoptat Legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cunoscută ca Legea salarizării unitare. Legea salarizării unitare a fost un act normativ aşteptat de mai mult timp de societatea civilă, un act care implică multă analiză şi cumpătare, care trebuia să asigure un echilibru între toate palierele vieţii cotidiene.

Ce este de fapt Legea salarizării unitare? Legea salarizării unitare este orice, numai unitară nu este. Principiile în jurul cărora a fost construit actul normativ, al legalităţii, al nediscriminării, al egalităţii, al importanţei sociale a muncii, al ierarhizării pe orizontală şi verticală, al sustenabilităţii financiare se regăsesc parţial sau deloc în lege. Îmi fundamentez acest punct de vedere pe faptul că mai multe categorii sociale şi-au manifestat indignarea, lucru care era de aşteptat, şi pot merge mai departe, în sensul manifestării nemulţumirilor lor.

Legea salarizării unitare este de fapt legea salarizării arbitrare. Simpla lecturare a textului legii demonstrează faptul că nu s-a ţinut cont în elaborarea ei de criteriile enunţate mai sus. Ce îndreptăţeşte unele categorii sociale la beneficii economice mai mari şi pe altele nu? Cine stabileşte că unele categorii sociale trebuie şi merită să primească mai mulţi bani şi altele nu? S-au făcut simulări pe Legea salarizării unitare? Care este impactul bugetar? De ce există în forma adoptată de Camera Deputaţilor decalaje de timp în acordarea beneficiilor băneşti pentru unele categorii sociale faţă de ceea ce era prevăzut iniţial? Sunt doar câteva întrebări care aşteaptă răspunsuri.

Personal, consider că Legea salarizării unitare nu este comprehensivă şi nici durabilă. Nu a existat o consultare mai largă asupra proiectului şi nici nu s-a ţinut cont de nevoile societăţii. Responsabilii actului normativ trăiesc şi gândesc în tagma sindromului "campaniei electorale permanente", iar acest aspect cred că demonstrează, în primul rând, lipsa de respect faţă de toţi cetăţenii României.

Legea salarizării unitare nu este un act normativ uşor de gândit şi construit, dacă se doreşte un document solid. Nimeni nu a constrâns sau obstrucţionat în vreun fel anume iniţiatorii să declanşeze mecanisme mai ample de consultare publică. Vorbim aici de un egoism politic, caracteristic actualei majorităţi politice, care generează indignare în rândul românilor. Nu putem vorbi de o societate performantă, atât timp cât nu există o echitate în funcţie de sarcini şi atribuţii.

Opinez că Legea salarizării unitare nu se apropie în niciun fel de ceea ce dorea şi aştepta societatea românească, aceasta nu interferează cu aşteptările sectorului bugetar.