Dezbateri parlamentare

Domnul Florin-Claudiu Roman:

"Este Lege - 10 mai, Ziua Independenţei Naţionale!"

Săptămâna trecută, după mai bine de cinci ani de la iniţierea demersurilor procedurale aferente, Parlamentul României a consemnat o reparaţie morală faţă de istoria ţării şi faţă de români, supuşi unui proces de uitare şi renegare a trecutului timp de peste 40 de ani, de către odiosul şi criminalul regim comunist.

Astfel, la iniţiativa deputaţilor liberali, prin votarea Pl-x 66/2016, ziua de 10 mai va fi sărbătorită în fiecare an ca Ziua Independenţei Naţionale a României. De la venirea Principelui Carol I pe tronul ţării până la instaurarea terorii roşii, după abdicarea Regelui Mihai I, în decembrie 1947, ziua de 10 mai a reprezentat Ziua Naţională a României, o zi cu triplă semnificaţie - venirea Principelui Carol I pe tronul ţării în 1866, declararea Independenţei Naţionale în 1877 şi ceremonia de încoronare a cuplului regal în 1881, după ce se proclamase regatul în acelaşi an, la 14 martie.

A existat o amplă dezbatere cu privire la adevărata zi a Independenţei. Unii sunt de părere că ziua de 9 mai, când Parlamentul României, printr-o moţiune citită de ministrul afacerilor străine, Mihail Kogălniceanu, în care se lua act de starea de război cu Turcia şi "ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României", ar fi adevăratul moment de început al Independenţei. Petrecându-se în timpul Marii guvernări liberale, 1876-1888, moţiunea adoptată de Adunarea Deputaţilor şi Senat a devenit lege prin promulgarea de către Domnitorul Carol I, la 10 mai 1877, fiind, în aceeaşi zi, instituit Ordinul Naţional "Steaua României"'.

Însă ceea ce a făcut ca în societatea noastră să apară această diferenţă de opinii între 9 şi 10 mai a fost procesul prin care comuniştii au încercat să facă o tabula rasa conştiinţei poporului român. 10 mai fiind o zi cu o încărcătură monarhică puternică, ziua de 9 mai a fost mai atractivă pentru comunişti şi astfel s-au născut interminabile polemici. Adevărul este, totuşi, unul singur.

Pentru contemporanii secolului al XIX-lea, singura zi a Independenţei Naţionale a fost 10 mai, Mihail Kogălniceanu însuşi dând citire acelei moţiuni - pe 9 mai - pentru a-i oferi monarhului ocazia de a o declara oficial în următoarea zi. În 1883, şi Ministerul Afacerilor Străine emitea o circulară către toate misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, în care menţiona că 10 mai este "sărbătoarea naţională a României, prin excelenţă, deoarece întruneşte în sine titluri nepieritoare - Intrarea Majestăţii Sale în ţară, 10/22 mai 1866, Declararea Independenţei României, 1877, şi încoronarea primului nostru Rege, 1881", misiunile având obligaţia să respecte această dată ca singura zi de sărbătoare oficială.

Deşi România este astăzi o republică, prin votarea Constituţiei la 8 decembrie 1991, avem, însă, datoria da a respecta trecutul nostru şi pe înaintaşii noştri. Nu putem lăsa ca actualele opinii politice să nege anii de regim monarhic, perioadă în care România a devenit o ţară în adevăratul sens al cuvântului, desăvârşindu-se procesul început la 1848 şi, mai ales, cel de la 1859.