Nicoleta-Matilda Goleac
Nicoleta-Matilda Goleac

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 26 martie 2024

  • Sumarul şedinţei
  • Stenograma completă
  • publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.52/2024
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 26 martie 2024

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.34 Nicoleta-Matilda Goleac - intervenţie intitulată "Teatrul, oglinda fidelă a lumii";

Interventie consemnata conform materialului depus la secretariatul de sedinta

Doamna Nicoleta-Matilda Goleac:

"Teatrul, oglinda fidelă a lumii"

În anul 1961, la data de 27 martie, Institutul Internaţional de Teatru a instituit Ziua Mondială a Teatrului, iar data aleasă marca momentul deschiderii stagiunii "Teatrului Naţiunilor" din Paris.

Cu prilejul acestei sărbători, în fiecare an, o personalitate este invitată să comunice reflecţiile sale asupra celei mai vechi forme artistice, teatrul. De-a lungul timpului, personalităţi de seamă ale culturii mondiale s-au adresat lumii întregi, printre care şi conaţionalii noştri, dramaturgul Eugen Ionescu, în anul 1976, precum şi actorul Radu Beligan, în anul 1977.

În ceea ce priveşte teatrul românesc, istoria sa începe în 29 mai 1798, atunci când un grup de actori primeşte autorizaţie să înfiinţeze o trupă de teatru. Peste aproape trei decenii, în anul 1827, este înfiinţată "Societatea literară", care militează pentru crearea unui teatru naţional. La insistenţele ruşilor însă, planurile de construire a teatrului sunt abandonate.

În anul 1840, domnitorul Alexandru Ghica aprobă proiectul, însă acesta este reluat abia în anul 1844. Un an mai târziu este ales planul arhitectului vienez Anton Heft, care a gândit o construcţie în stil baroc.

Primul director al instituţiei a fost Costache Caragiale, iar primul spectacol al "Teatrului cel Mare" a avut în ultima zi a anului 1852.

Un secol mai târziu, Teatrul Naţional a primit numele lui Ion Luca Caragiale.

De-a lungul timpului, teatrului i s-au dat multe definiţii, cum că ar fi viaţa interioară a unei naţiuni sau polenul fiinţei. Şi poate că fiecare dintre ele este adevărată. Totuşi, înainte de toate, teatrul este oglinda fidelă a lumii, tocmai fiindcă are atât menirea de a educa, cât şi pe cea de a trezi emoţii. Pentru aceasta, arta teatrală trebuie să revină, în cel mai scurt timp, în programele educaţionale, într-o obligatorie şi necesară misiune de conştientizare a patrimoniului pe care cultura română îl are şi în această direcţie. Iar a vorbi despre cultura naţională în context universal presupune, la loc de cinste, şi valorificarea imensului fond patrimonial al teatrului românesc, întrucât dramaturgii şi actorii sunt, prin excelenţă, ambasadori ai spiritualităţii noastre.

Acum, la ceas aniversar, le doresc tuturor slujitorilor Thaliei să fie binecuvântaţi cu talent şi recunoaştere, spre a se bucura de toate satisfacţiile pe care întâlnirea cu spectatorii le poate oferi!

Pentru aceasta, le urez, cu recunoştinţă, la mulţi şi binecuvântaţi ani!