Dezbateri parlamentare

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Pentru o nouă Lege a voluntariatului în România"

După 20 de ani de democraţie, România este încă o ţară ostilă iniţiativelor în societate. După ce vreme de 45 de ani regimul comunist ne-a impus acte de voluntariat în beneficiul unor dogme şi nu al cetăţenilor, suntem şi astăzi prizonierii fricii de a preţui implicarea semenilor noştri în societate. Ne temem să încurajăm iniţiativa civică pentru că multora ne aduce aminte de acţiunile ceauşiste prin care astfel de "iniţiative" erau impuse de nişte tovarăşi zeloşi pentru "sănătatea morală" a naţiunii.

Deplângem de ceva timp rata extrem de scăzută a capitalului social în ţara noastră. Românii nu merg la vot, nu se implică în asociaţii civice, nu intră nici măcar în mişcările sindicale. Colectivismul extrem de pe vremea comunismului s-a redus acum la un individualism exacerbat în care noţiunea de "aproape" a dispărut total din peisaj. Cu toate acestea, anul 2011 este Anul European al Voluntariatului, prilej numai bun pentru a conştientiza rămânerile în urmă la acest capitol. Iar dacă europenii au înţeles stringenţa unei asemenea probleme, cred că putem şi noi, românii, măcar să ne punem nişte semne de întrebare. Eu voi încerca să aduc în discuţie şi nişte propuneri pentru reglementarea problemei.

În pofida progreselor înregistrate din 1990 încoace, suntem încă departe de standardele europene. Este exponenţial faptul că în România nu există un registru naţional pentru evidenţa voluntarilor, ca să nu mai vorbim de faptul că asemenea activităţi care aduc beneficii importante societăţii nu sunt încurajate, nu sunt răsplătite, pe scurt nu sunt recunoscute. Iată de ce în perioada imediat următoare voi propune modificarea legislaţiei actuale astfel încât:

1. Activitatea de voluntariat în România să fie recunoscută deplin.
2. Noţiunea de voluntariat să fie redefinită cu accentul pe dublul beneficiu adus de activitatea voluntarului:
   1. contribuţia pe care o persoană o poate aduce în beneficiul societăţii/comunităţii;
   2. competenţele pe care o persoană le poate deprinde în urma desfăşurării activităţii de voluntariat.
3. Contractul de voluntariat să fie reglementat mai clar.
4. Să stipulăm posibilitatea obţinerii unor beneficii acordate de instituţii centrale sau locale voluntarilor în urma prestării activităţii de voluntariat, de alt tip decât remunerarea financiară a activităţii prestate.
5. Să introducem prevederi referitoare la normele de conduită şi de etică a voluntarului, dar şi ale organizaţiei gazdă (de exemplu tratarea voluntarului ca orice alt angajat, nediscriminarea lui, alocarea unui volumul de muncă echitabil etc.), cu posibilitatea solicitării întreruperii contractului în cazul nerespectării acestor norme.
6. Să prevedem instituţionalizarea voluntariatului prin recunoaşterea în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar şi universitar a activităţii de voluntariat ca activitate de practică, în urma căreia se pot obţine credite în cazul învăţământului universitar.
7. Să stipulăm faptul că activitatea de voluntariat trebuie organizată într-un cadru sistematic, coordonată de un manager de voluntari, cu anumite atribuţii corespunzătoare.
8. Să introducem reglementări privind sancţiunile la care vor fi supuse organizaţiile gazdă în cazul nerespectării drepturilor şi obligaţiilor voluntarilor.
9. Să reglementăm clar drepturile şi obligaţiile cetăţenilor străini ce desfăşoară activităţi de voluntariat în România.

Astfel de prevederi vor conduce la normalizarea situaţiei voluntariatului în România. În perioada în care remodelarea sistemului educaţional românesc devine o realitate, trebuie să avem în vedere şi problema voluntariatului ca sistem complementar. Fără voluntariat nu vom putea dezvolta comunităţi şi spiritul care le animă.

Fără comunităţi nu vom putea dezvolta sentimentul autentic de solidaritate între cetăţenii unor ţări.

Fără solidaritate, România nu ar avea un viitor. Să ne gândim deci la voluntariat ca la o proiecţie a viitorului nostru şi al copiilor noştri.